AUTOCORUPTIA

Unul din rolul justitiei ca putere independenta in statul de drept este acela de a proteja omul de rand de abuzurile celor alesi sa il conduca atunci cand acestia nu ii mai reprezinta in mod legitim interesele, si de ce nu, de a proteja drepturile individuale de dictatura majoritatii.

Cu cat creste influenta politica in justitie cu atat cresc sansele unor derapaje totalitare, in care omul de rand este victima sigura atunci cand prea puternicul politic i se opune.

Este adevarat, justitia nu functioneaza cum ne-am dori, dar inainte de a hotara masuri reparatorii trebuie sa intelegem boala pentru a putea aplica un tratament corect. Mediatic, boala justitiei sa transforma intr-un singur cuvant. CORUPTIE, iar masura reparatorie un cal troian evident dorit de politicienii de pretutindeni si anume limitarea independentei justitiei si subordonarea iei politica. Nu mai este nici un scret ca per capita avem cam cei mai multi angajati ai serviciilor sectere din toate tarile; oare chiar crede cineva ca exista macar o soapta rostita de magistrati ce nu este inregistrata? Ca atare. coruptia existenta in justitie nu poate fi de cat doar cea tolerata si sau cea care este in interesul celor ce sunt la putere. Cu toate acestea, coruptia gen mita este mult mai mica in relitate de cat portretizat in mas media controlata de cei aflati la putere, ce au vesnic interesul in a identifica un tap ispasitor pentru a distrage atentia in fata omului de rand de la propria incompetenta si / sau reavointa.

Adevaratele cauze ale nefunctionalitatii justitiei sunt legile proaste si contradictorii create de politicieni, supraincarcarea instantelor sau mai bine spus insuficienti magistrati gratie tot binevointei politicienilor, pregatirea precara, si nu in ultim rand lipsa de character a unor magistrati.    

Cea mai mare sursa de "coruptie" in Romania este AUTOCORUPTIA si nu banii sau mita primita de uscaturile aferente ori carei paduri. Autocoruptia este acel act exercitat de un magistrat impotriva vointei si constinei sale si mai presus, impotriva legii, cauzat de pseudo santajul efectuat de toti cei ce se afla la putere prin intermediul institutiilor statului subordonate politic precum servicii secrete, procuratura, ANI, CSM, etc. Teama magistratului de ce ar putea pati daca emite decizii neconforme cu vointa puterii politice genereaza in cazul celor slabi de inger AUTOCORUPTIA; decizii gresite, si impotriva interesului omului de rand.

Contrar tendintei actuale de linsaj mediatic a magistratilor ce se opun controlului politic, cei ce sunt demonizati de politicienii ce se perinda la putere trebuiesc venerati ca adevaratii aparatori ai omului de rand si a statului de drept. 

Recent, autoritati statale subordinate politic au reluat initiativa remedierii problemelor justitiei, din pacate fara un diagnostic corect identificat in prealabil. Solutia, un mai mare control al politicului asupra justitiei nu va rezulta de cat intr-o reducere suplimentara a factorilor ce apara omul de rand de abuzurile politicienilor ce se perinda la putere.

Precum mentionat mai sus, legislatia in Romania este contradictorie; este aproape imposibil sa iei o decizie in baza unei legi fara sa nu incalci nu stiu cate prevederi a altor legi sau ordonante sau clazue constitutionale sau decizii a curtii supreme etc. Adaugi faptul ca legislatia este in continua schimbare, iar instantele sunt supra aglomerate, magistratilor  neoferinduli-se timpul necesar aprofundarii corecte a dosarelor rezulta un sistem in care toti magistratii care sunt activi profesionali vor fi vinovati garantat de "n" incalcari ale prevederilor legale daca imunitatea in ceea ce priveste deciziile luate este dizolvata.  Rezultatul poate fi unul cataclismic; putinii judecatori competenti si cu coloana vertebrala vor parasi sistemul spre avocatura, iar cei ce raman, vor fi perpetu la cheremul politicului, cine nu da sentinte "cum trebuie" este luat pe sus deoarece evident toti sunt vinovati de ceva pentru ca asa e sistemul croit. Riscam astfel sa ne intoarcem in anii 50 can secretarul de partid dcidea dupa bunul plac cum si cand sa se faca dreptate. Asta oare ne dorim?

Justitia nu functioneaza cum ar trebui, imbunatatile trebuie sa fie reale, intru interesul omului de rand si nu agravante, detrimentale statului de drept.

Unii cititori se pot intreba ce are Justitia cu Economia. Are! Dorinta controlului justitiei de catre politic nu rezida in realizarea derptati ci in control si deci in influenta asupra rezultatul muncii altora, a banilor si deci a modului in care functioneaza economia si spre beneficiul cui.

O justitie nefunctionala insemna diminuarea competitivitatii si deci a eficientei economice generale, insemna o alocarea gresita a resurselor si deci iarasi o diminuare a bunastarii economice, insemna o remunerare injusta a omului de rand pentru efortul depus.

Ca societate per ansamblu, trebuie sa fim foarte atenti ce acceptam din partea politicului, drumul spre iad e pavat cu bune intentii.

INCERTITUDINE

Azi, incertitudinea zilei de maine este mai mare ca niciodata. Si nu din cauze naturale ci din cauza concetrarii unei puteri enorme in mainle unor putini indivizi adesea complet rupti de realitate. Tasta "ENTER" de pe calculator a devenit cea mai letala arma imaginata vreodata datorita puterii de a decide viata si bunastarea a milioane si de ce nu a miliarde de oameni. Azi nu mai conteaza ca avem democratie sau dicatura, politicieni competenti sau nu, corecti sau banditii. Destinul ne este directionat la discretia altora prin simpla apasare a unui buton din bastioanele centralizarii financiare ce controleaza omniprezent cantitatea si costul banilor, bani ce sunt sangele economiei globale si unealta principala ce afecteaza bunastarea individuala a unui om. Cum poti sa ai certitudine atunci cand de simpla vointa a catorva zeci de oameni si a lor taste ENTER de pe calculator depinde bunastarea a nenumarate popoare?

Mai jos, va propun celor cunoscatori ai limbii engleze sa citi un articol in care lucrurile sunt expose poate altfel de cat in manualele Econ 101. Analiza trebuie sa fie duala, odata prin prisma impactului avut asupra economiei globale si inerent asupra celei Romanesti si odata prin prisma unei analize paralele a situatiei din Romania, cantitatea de baza monetara creata de BNR in ultimii zeci de ani, viteza de circulatie a banilor, masa monetara versus baza monetara, raportarea fata de PIB nominal etc.. si impactul real a acestor factori asupra economiei Romnesti, asupra antreprenorilor si asupra vietii omului de rand.

"
Charles Plosser and the 50% Contraction in the Fed's Balance Sheetby John P. Hussman, Ph.D
Last week, an unusual event happened in the money markets that should not escape the attention of investors. The yield on 3-month Treasury bills plunged to less than 5 basis points. As I noted this past January in Sixteen Cents: Pushing the Unstable Limits of Monetary Policy , a collapse in short-term yields to nearly zero is a predictable outcome of QE2, based on the very robust historical relationship between short-term interest rates and the amount of cash and bank reserves (monetary base) that people are willing to hold per dollar of nominal GDP:
"Barring external upward pressures on interest rates, a further non-inflationary expansion of the Fed's balance sheet of $400 billion, to $2.4 trillion (as contemplated under QE2), would imply the need for 3-month Treasury yields to fall to just 0.05%. Higher rates would be inflationary, because monetary velocity would not be sufficiently restrained. In effect, a further expansion in the monetary base requires that short-term interest rates decline enough to ensure a significant drop in velocity.
"In terms of liquidity preference, a completion of QE2 requires liquidity preference to increase to 16 cents per dollar of nominal GDP - easily the highest level in history. We hit 15 cents at the peak of the credit crisis. To get past that, short-term interest rates will have to decline to the point where there is no competition from interest rates at all, but where the slightest amount of interest rate pressure would either drive inflation higher or force a massive contraction in the Fed's balance sheet to avoid that outcome. Then what?"
On further review, that "16 cents" figure actually underestimates how extreme the situation will be within a few weeks. The monetary base has already surpassed $2.4 trillion. Indeed, as of Wednesday, the U.S. monetary base stood at $2.49 trillion. QE2, as presently contemplated, will actually bring the U.S. monetary base to over $2.6 trillion. As the Fed notes in its report Domestic Open Market Operations during 2010:
"With progress towards its statutory objectives of maximum employment and price stability disappointingly slow in the fall of 2010, most Committee members judged it appropriate to provide additional monetary accommodation. Accordingly, the FOMC announced at its November meeting that it intended to increase the total face value of domestic securities in the SOMA portfolio to approximately $2.6 trillion by the end of June 2011 by purchasing a further $600 billion of longer term Treasury securities in addition to any amounts associated with the reinvestment of principal payments on agency debt and MBS."
With nominal GDP at about $15 trillion, the U.S. economy will then have to hold well over 17 cents of base moneof base money per dollar of GDP. In order to prevent inflationary impact from this level of monetary base (that is, to prevent base money from becoming a "hot potato" that nobody is willing to hold), we estimate that 3-month Treasury bill yields will have to be sustained no higher than a few basis points until the Fed reverses course.

Tracking QE2

Market participants widely assume that they are relatively "safe" to take speculative risk through mid-year, on the belief that the Fed's policy of quantitative easing will be sustained through the end of June. But looking at the monetary data, it is not clear that the Fed's statement "by the end of the second quarter" means "precisely until the end of the second quarter."
We can evaluate the pace of QE2 in two ways. One is by looking directly at the monetary base. QE2 transactions expand the Fed's balance sheet, increasing its assets (Treasury debt) and simultaneously increasing its liabilities (currency and bank reserves). So we can measure the progress of QE2 by calculating the change in the monetary base since QE2 was initiated.
Monetary Base 11/03/10: $1985.1 billion
Monetary Base 04/06/11: $2490.3 billion
QE2 completed based on change in Monetary Base: $505.2 billion
A second way to evaluate the pace of QE2 is to go directly to the information on "permanent open market operations" (POMO) conducted by the Federal Reserve Bank of New York. However, the POMO figures also include reinvestment of principal repayments from mortgage-backed securities. So a portion of these transactions do not change the monetary base - they simply exchange mortgage-backed assets with Treasury securities. The cumulative par amount accepted by NY FRB from 11/04/10 through 04/07/11 is $523.2 billion
A $600 billion addition to the monetary base from QE2 would leave the Fed with only about $94.8 billion of QE2 transactions remaining. Alternatively, the targeted size of the Fed's SOMA (System Open Market Account) portfolio is $2600 billion at the end of QE2 (this is the primary repository of assets backing the monetary base, the remainder representing the Maiden Lane portfolios and about $11 billion in gold). As of April 6, the SOMA portfolio was already at $2421 billion. This would leave a larger $179 billion remaining to QE2, putting the program about 70% complete. The average pace of Fed purchases since February has been about $5.5 billion per business day, with about $4.7 billion adding to the monetary base, on average (the rest representing mortgage principal reinvestments). That leaves QE2 somewhere between 20 to 38 business days from completion.
The next FOMC meeting is on April 26-27. While there has been some debate on whether the Fed might decide at that meeting to terminate the policy of QE2 early, that debate is actually moot. By the time the Fed meets later this month, QE2 will already be at least be at least 85% complete.

Charles Plosser and the 50% contraction of the Fed's balance sheet

A week ago, Charles Plosser, the head of Philadelpha Federal Reserve Bank, argued that the Fed should increase short-term interest rates to 2.5% "starting in the not-too-distant-future," preferably during the coming year. Given the robust historical relationship between short-term yields and the amount base money per dollar of nominal GDP, we can make a fairly tight estimate of how much the Fed would have to contract the monetary base in order to achieve a 2.5% yield without provoking inflationary pressures. While the monetary base will be over $2.5 trillion by the end of this month, a 2.5% interest rate would require a contraction of about $1.4 trillion in the Fed's balance sheet, to a smaller monetary base of just over $1.1 trillion.
[Geeks Note: The interest rate estimates here are based on the inverse of the liquidity preference function, which explains 96% of the historical variation in money holdings as a fraction of nominal GDP. The dynamic equation is i = exp(4.25 - 129.87*M/PY + 84.42*M/PY_lagged_6_mos). This has the steady-state of i = exp(4.27 - 45.5*M/PY). See the original " Sixteen Cents" piece for further details].
In his comments, Plosser discussed a plan to sell about $125 billion in Fed holdings for every 0.25% increase in the Fed Funds rate. That overall estimate (implying $1.25 trillion in total balance sheet reductions) is slightly low, but close to our own calculations. Plosser's estimates correctly imply that a 2.5% non-inflationary interest rate target would require the Fed's balance sheet to contract by more than 50%.
The problem, however, is that the required shift in the monetary base is not linear. It's heavily front-loaded in the sense that massive reductions the Fed's balance sheet would be required in the first few hikes (see the scatter plot near the top of this comment). Based on the historical liquidity preference relationship (which explains about 96% of the variation in historical data), and assuming nominal GDP of $15 trillion, the following are levels of the monetary base consistent with a non-inflationary increase in short-term interest rates up to 2.5%. The non-inflationary provision is important. You can't just allow interest rates to rise without contracting the monetary base. Otherwise, as noted earlier, non-interest bearing money would quickly become a hot potato and inflation would predictably follow:
Treasury bill yields and monetary base consistent with price stability
0.03%: $2.60 trillion
0.25%: $1.92 trillion
0.50%: $1.68 trillion
0.75%: $1.54 trillion
1.00%: $1.44 trillion
1.25%: $1.36 trillion
1.50%: $1.30 trillion
1.75%: $1.24 trillion
2.00%: $1.20 trillion
2.25%: $1.16 trillion
2.50%: $1.12 trillion
The upshot is that Plosser's estimate of about $125 billion in asset sales for every 0.25% increase in yields is a reasonably accurate overall average, but the profile of required asset sales is enormously front-loaded. The first hike will be, by far, the most difficult. In order to achieve a non-inflationary increase in yields even to 0.25%, the Fed will have to reverse the entire amount of asset purchases it has engaged in under QE2. Indeed, the last time we observed Treasury bill yields at 0.25%, the monetary base was well under $2 trillion.
In my view, this is a major problem for the Fed, but is the inevitable result of pushing monetary policy to what I've called its "unstable limits." High levels of monetary base, per dollar of nominal GDP, require extremely low interest rates in order to avoid inflation. Conversely, raising interest rates anywhere above zero requires a massive contraction in the monetary base in order to avoid inflation. Ben Bernanke has left the Fed with no graceful way to exit the situation.
As a side note, it's probably worth noting that the Federal Reserve has already pushed its balance sheet to a point where it is leveraged 50-to-1 against its capital ($2.65 trillion / $52.6 billion in capital as reported the Fed's consolidated balance sheet ). This is a greater leverage ratio than Bear Stearns or Fannie Mae, with similar interest rate risk but less default risk. The Fed holds roughly $1.3 trillion in Treasury debt, $937 billion in mortgage securities by Fannie and Freddie, $132 billion of direct obligations of Fannie, Freddie and the FHLB, and nearly $80 billion in TIPS and T-bills. The maturity distribution of these assets works out to an average duration of about 6 years, which implies that the Fed would lose roughly 6% in value for every 100 basis points higher in long-term interest rates. Given that the Fed only holds 2% in capital against these assets, a 35-basis point increase in long-term yields would effectively wipe out the Fed's capital.
Still, the Fed also earns an interest spread between its assets and its liabilities, providing about 3% annually (as a percentage of assets) in excess interest to eat through, which would allow a further 50 basis point rise in interest rates over a 12-month period without wiping out that additional cushion. In that case, the interest paid on the Federal debt held by the Fed would be used to cover the Fed's losses, rather than being remitted back to the Treasury. In any event, it is clear that if the Federal Reserve was an ordinary bank, regulators would quickly shut it down.
To avoid the potentially untidy embarrassment of being insolvent on paper, the Fed quietly made an accounting change several weeks ago that will allow any losses to be reported as a new line item - a "negative liability" to the Treasury - rather than being deducted from its capital. Now, technically, a negative liability to the Treasury would mean that the Treasury owes the Fed money, which would be, well, a fraudulent claim, and certainly not a budget item approved by Congress, but we've established in recent quarters that nobody cares about misleading balance sheets, Constitutional prerogative, or the rule of law as long as speculators can get a rally going, so I'll leave it at that.

Looking Ahead
Assets compete. If you create a huge volume of non-interest bearing money, somebody somewhere has to hold it. So long as close substitutes such as Treasury bills offer any competition at all, investors try to shift out of the non-interest bearing stuff into the interest-bearing stuff. Of course, in equilibrium, that sort of shift is impossible in aggregate since somebody still has to hold the money. So the result of the Fed's quantitative easing is that short-term interest rates have dropped to about zero. As long as that happens, people are OK holding the money, and you don't need to have inflationary consequences, but the sensitivity to small errors becomes magnified. Meanwhile, QE has also caused investors to seek out riskier assets, and the result has been an increase in stock prices, commodity prices and a variety of speculative securities. As prices rise, prospective future returns fall. The process stops at the point where all assets, on a maturity- and risk-adjusted basis, are priced to achieve probable returns near zero.
And so here we are.
There are a few possible outcomes as we move forward. One is that the economy weakens, and the Fed decides to leave interest rates unchanged, or even to initiate an additional round of quantitative easing. In this event, it's quite possible that we still would not observe much inflation, provided that interest rates are held down far enough. Unfortunately, the larger the monetary base, the lower the interest rate required for a non-inflationary outcome. T-bills are already at less than 4 basis points. In the event of even another $200 billion in quantitative easing, the liquidity preference curve suggests that Treasury bill yields would have to be held at literally a single basis point in order to avoid inflationary pressures.
A second possibility is that we observe any sort of external pressure on short-term interest rates, independent of Fed policy. In that event, the Fed would have to rapidly contract its balance sheet in order to avoid an inflationary outcome. As noted above, even a quarter-percent increase in short-term interest rates would require a full-scale reversal of QE2. Alternatively, the Fed could leave the monetary base alone, and allow prices to restore the balance between base money and nominal GDP. In order to accommodate short-term interest rates of just 0.25% in steady-state, leaving the monetary base unchanged at present levels, a 40% increase in the CPI would be required. I doubt that we'll observe this outcome, but it provides some sense of what I mean when I talk about the Fed pushing monetary policy to its "unstable limits."
In case the foregoing comment seems preposterous, it's helpful to remember that the U.S. economy has never held even 10 cents of monetary base per dollar of nominal GDP except when short-term interest rates have been below 2%. We are presently approaching 17 cents. So you can think of the situation this way. Short-term interest rates of 2% are consistent with money demand of about 10 cents of base money per dollar of GDP. To get there, with the monetary base unchanged, you would have to increase nominal GDP (mostly through price increases) by 70%. Again, because the relationship is non-linear, this impact would be front-loaded. Significant inflation pressure would emerge in response to an increase of even 0.25% - 0.50% in short-term interest rates. Historically, it has taken about 6-8 months for such pressures to translate into observed inflation.
A third possibility is that the Fed intentionally reduces the monetary base, gradually moving interest rates higher as Plosser suggests. This is undoubtedly the best course, in my view, but it's important to recognize that there are already substantial risks baked in the cake as a result of the Fed's recklessness up to this point. The first 25 basis points will require an enormous contraction of the Fed's balance sheet. Risky assets have already been pushed to price levels that now provide very weak prospective returns. Our 10-year annual total return projection for the S&P 500 remains in the 3.4% area. Expected returns for shorter horizons are near zero or negative, but are associated with greater potential variability. Commodity prices have been predictably driven higher by the hoarding that results from negative short-term interest rates (if you expect inflation, but interest rates don't compensate, you have an incentive to buy storable goods now, and this process stops when commodity prices are so high that they are actually expected to depreciate relative to a broad basket of goods and services, to the same extent that money is expected to depreciate).
In short, the outcome of the present situation need not be rapid inflation, and need not be steep market losses. Rather, the predictable outcome is instability. If you put a brick on a flagpole, and keep raising the flagpole and adding more bricks, you don't have the luxury of predicting when the bricks will fall, or in what direction. What you do know, however, is that the situation is not stable. People may briefly be rewarded for standing directly below, cheering, while branding anyone who keeps their distance as fools or worse. But if you look closely, those cheerleaders are typically hiding enormous welts, scars and gashes from being repeatedly smacked over the head - if you look even closer, you'll find that they have typically thrived no better for it over the long-term. While it's possible to continue without unpleasant events, the Fed has already placed the course of the economy, inflation, and the financial markets beyond a comfortable scope of control should surprises emerge.

"

Foametea si legatura ei cu Fukushima, instabilitatea Araba si Biocombustibilii

Dezastrul din arhipelagul Nipon, chiar daca este de proportii cataclismice, va fi depasit de harnicul si curajosul popor Japonez. Ca si in cazul cutremurului de la Kobe, in 5 ani totul va fi istorie, sortat uitarii. Nu acelasi lucru cred ca poate fi spus de impactul acestui dezastru asupra producerii de energie nucleara.

Oamenii de rand, giganticele mase populare, indiferent in ce tara se afla ele, nu au capacitatea intelegerii ca beneficiile energiei nucleare sunt cu mult mai mari de cat riscurile aferente. Politicienii in perpetua goana dupa suportul maselor mai mult ca sigur vor merge catre inchiderea reactoarelor actuale, si blocarea dezvoltarii de reactoare viitoare marind astfel cu mult dependenta de energia fosila, (carbuni, gaz, petrol, etc). Cresterea cererii de petrol se intersecteaza astfel cu “Peak Oil” asigurand o potentiala crestere continua a pretului barilului. (Peak Oil nu cred ca mai poate fi serios demontat tinand cont de scaderea dramatica a productiei in Mexic – Cantarel, Norvegia – North Sea, reevaluarii in scadere masiva a rezervelor Shell sau Saudi Aramco, etc.).

Un grup de oameni poate flamanzi atunci cand pretul mancarii creste peste capacitatea acestora de a achizitiona minimul necesar imput caloric. Mancarea insemna agricultura, iar agricultura insemna energie fosila, gaz metan in ingrasaminte, pentrol in insamntare, recoltare, pesticizare si ierbicizare, si nu in ultim rand in transport si in procesarea productiei agricole.  Pe scurt, cresterea cererii de energie fosila va genera o crestere a pretului petrolului ce va genera o crestere a pretului mancarii, fapt ce va mari drastic numarul oamenilor ce vor suferi de foame.

Din pacate lucrurile nu se termina aici. Foametea genereaza instabilitate, miscarile din lumea araba fiind elocvente in aceasta privinta. Nu fundamentalismul Islamic a reusit sa rastoarne autoritatile statale, si nici coruptia conducatorilor sau dorinta de libertate democratica in stil vestic. Foametea este scanteia ce a provocat si inca provoaca instabilitatea in lumea araba. Cum reactioneaza autoritatile statale ale tarilor producatoare de petrol? Simplu, sa luam exemplul Arabiei Saudite ce si-a cumparat linistea prin intermediul unui support financiar claselor sociale defavorizate de 35 Miliarde Dolari. Dar de unde sa aibe statul Saudit acesti bani daca nu dintr-o crestere si mai mare a pretului petrolului? Pret marit ce va genera o crestere a pretului alimentelor ce la rand va putea genera o reactie in lant de cresteri subsecvente. Dar nu toate statele producatoare de petrol reusesc sa isi cumpere linistea, in unele, foametea ducand la revolte ce degenreaza in razboi civil, si de aici oprirea exportului de petrol, vezi Libia, si Bahrein: asta cauzeaza cresterea pretului petrolului, si iarasi avem un lant vicios de crestere a pretului mancarii

Un pret ridicat al petrolului face rentabila productia de biocombustibili, biogaz (etanolul) si biodizel. Acest lucru diminueaza semnificativ productia agricola alimentara, o productie scazuta pe fundamental unei cereri in crestere generaza marirea semnificativa a preturilor (se poate observa la pret grau, porumb, etc), mecanismul marire pret alimente si foamete ne mai trebuind fi explicat din nou.  

In paragrafele anterioare am mentionat cresterea continua a cererii atat pentru energie cat si pentru produsele energetice. Pe lnga cauzele clasice gen crestere demografica si crestere economica, o alta cauza majora este tiparirea de bani fara acoperire (“Quantitative Easing” spre exemplu) la nivel global cu efect profund inflationist. Din pacate acesti bani tipariti ajung mai intii la anumite clase selecte ale societatii ce isi permit sa liciteze in sus pretul atat al energiei cat si cel al alimentelor, in detrimentul claselor sarace la care acesti bani ajung deaja depreciati de puterea de cumparare initial tiparita. Tiparirea fara acoperire si pierderea puterii de cumparare a banilor genereaza refugii in produsele financiare cu support energetic si sau alimentar. Pe fondul acestor refugii, o intrega industrie speculativa a explodat in ultimul deceniu, amplificand si mai mult riscurile de escalare a preturilor alimentare si energetice.

Recent, un studiu Japonez a identificat Romania ca fiind un candidat serios la o potentiala criza alimentara. Reactile autohtone la aceasta stire au fost din pacate profund politicizate, adevarul fiind totusi ca noi Romanii suntem dependenti in proportie de 60-70% de alimente importate. Cum de am ajuns din granarul Europei aici?

Isărescu: “Stimularea consumului este o idee proastă"

Presedintele Bancii Nationale Romane (BNR), Domnul Mugur Isarescu, a iesit recent pe mass madia si a proclamat sus si tare ca “Stimularea consumului este o idee proasta”. De acord! Dar de ce BNR sub obladuirea sa in ultimi 21 de ani a practicat tocmai contrariul a ceea ce propavaduieste?

Precum am mai scris in articole anterioare, BNR a marit baza monetara din economie de 8 ori in ultimi 8 ani. (800%) Tiparirea de bani fara acoperire si distribuirea acestora in economie genereaza cerere de consum fara acoperire in productie. Aceasta cerere suplimentara este echilibrata de inflatie, unde pretul unitar creste pana cand cantitatea de bani este proportionala cu pretul bunurilor si serviciilor produse. Cererea suplimentara generata de tiparirere de bani fara acoperire este echilibrata si de satisfacerea acestei cereri cu bunuri si servicii produse in alta parte. Importuri mai exact. De aici vin si deficitele pana nu demult enorme ale Romaniei moderne. Dar sa exemplificam:

Asumam o economie in echilibru formata din productie de 10 oua si o cantitate de bani de 10 lei. Ce se intampla daca Banca Nationala tipareste fara acoperire inca 10 lei si distribuie acesti bani populatiei prin variate metode? Cantitatea de bani va creste la 20 de Lei, cererea de oua va creste la 20 de oua, dar economia produce doar zece! De unde diferenta? DIN IMPORT! Si IATA CUM BNR STIMULEAZA CONSUMUL NESABUIT!  Povestea reala este ceva mai complicata, cererea suplimentara generata de tiparire fara acoperire fiind echilibrata de o combinatie intre inflatie, importuri si politici fiscale.

Povestea nu se opreste aici, metodele prin care BNR stimuleaza activ consumul de bunuri si servicii fara acoperire, hai sa il numim consum nesabuit, nu se sfarste cu tiparnita. Prin puterea de reglementare asupra sistemului bancar, BNR s-a folosit din plin si de aceasta parghie pentru stimularea consumului. In plina bula expansionista, clar nesustenabila chiar si unui orb de ce oare BNR a relaxat creditarea pana la limite absolut jenante? Cine a aprobat ca rata lunara la credite sa poata creste de la 30% la 70% din veniturile medii lunare? Si asta la momentul in care romania consuma mai mult de cat producea in valoare de peste 20 miliarde EURO! Intr-un moment in care consumul era clar nesustenabil BNR a turnat gaz pe foc stimuland si mai mult un consum nesabuit fapt ce a garantat ca actuala recesiune sa fie mult mai dura de cat ar fi trebuit sa fie. 

Pentru ca stimularea consumului nesabuit sa fie garantata, BNR a mers si mai departe! A garantat preturi accesibile bunurilor din import! Cum? Folosinduse de prerogativele legislative pentru a ghida cursul RON la valori ce confera putere de cumparare artificial de mare, mult peste capacitatea naturala a economiei. De la revolutie si pana azi, BNR a practicat mereu dobanzi de referinta cu mult peste cele dictate de echilibrul economic, stimuland astfel finantarea prin capital strain a consumului nesabuit autohton.  

Domnul Mugur Isarescu, arata cu degetul ideile proaste din ograda politicienilor refuzand sa observe ideile catastrofale ce le impune noua tuturor. 

Observa oare cineva ca ideile proaste ale politicienilor de stimulare a consumului nesustenabil sunt posibile doar sub obladuirea BNR? Cu ce bani maresc politicienii beneficiile populiste de crestere a veniturilor si asistentei sociale neacoperite in crestere de productivitate? Cu bani imprumutati intern si extern de catre statul roman. Fara tiparnita BNR, creditarea interna a statului s-ar fi lovit de zid de mult timp, iar ce externa asisderea (fara managementul cursului de schimb si a dobanzii de referinta).

CONCLUZIE:

BNR a fost si este promotorul principal al stimularii cresterii consumului nesustenabil, neacoperit de crestere a productiei de bunuri si servicii.

NEDUMERIRE:

Imi este greu sa cred ca cele scrise mai sus nu sunt arhi cunoscute si intelese de conducatorii BNR, ce nu pot sa inteleg insa este de ce se iau atatea masuri de stimulare a consumului bunurilor de sorginte straina cand acest lucru clar dauneaza grav tuturor locuitorilor acestei tari?

Foametea si Aurul

Dupa cum toata lumea stie Romania este dependenta de importuri pentru a asigura hrana necesara populatiei. Dar ce s-ar intampla daca brusc nu am mai avea bani cu ce sa cumparam din tari straine alimentele necesare supravietuirii? O criza alimentara de proportii, o foamete ce ar depasi cu mult istorioarele Nord Coreene mai mult sau mai putin recente.

Poate criza actuala sa declanseze un cataclism alimentar in Romania? Deocamdata nu, chiar daca anumite categorii sociale mai sarace s-ar putea trezi cu venituri insuficiente pentru asigurarea unui minim necesar imput caloric.

In toamna anului 2008 intreg sistemul financiar global bazat pe bani fara nici o valoarea intrinseca (fiat) a fost la un pas de colaps. Greselile ce au generat criza, nu au fost solutionate, din contra, alcoolicul a fost tratat cu si mai mult alcool pentru a fi scos din sevraj. Astazi valoarea diferitelor instrumente speculative financiare depaseste cu mult un quantum de zece ori produsul brut global. Riscul unei viitoare panici bancare globale ce ar putea genera rejectarea totala a banilor fara valoare intrinseca de catre populatie nu este exclus, Intrebarea nu este daca, ci cand?

Pentru evitarea unei catastrofe in situatia unei panici bancare in care banii actuali ar ramne fara valoare, majoritatea statelor suverane, mentin rezerve de aur. Chiar daca aurul este considerat in ziua de azi o relicva barbara din punct de vedere financiar, nimeni nu poate nega faptul ca puterea de cumparare a aurului s-a pastrat nealterata de la inceputul civilizatiei umane si pana azi.

In situatia unei crize globale in care nimeni nu mai accepta plata in bani fara valoare intrinseca, rezerva de valuta a Romaniei ar valora zero. Cu ce ar mai achizitiona Romania necesarul de hrana pentru evitarea unei foamete? Singurul raspuns posibil, cu aurul din rezerva.

Oficial Romania prin intermediul Bancii Nationale Romane are o rezerva de aur de 103.7 tone. O mica parte se afla Romania, restul este depozitat / imprumutat prin intermediul unor burse specializate din Londra, Zurich etc. Exista suspiciuni ce par bine intemeiate (aici las cititorul sa se documenteze singur) ca principalele burse de tranzactionare a aurului inclusiv LBMA practica impreuna cu BIS (Bank of International Settlements) un sistem fractional reserve (rezerve fractionare). Pentru necunoscatori asta insemna ca daca 100 de persoane aduc spre depozitare 100 de lingouri, bursa in loc sa pastreze in siguranta cele 100 de lingouri le imprumuta in in mare parte in mod netransparent pentru a isi mari profiturile. Cand bursa mai are fizic in seif doar 5 lingouri este sufficient ca sa vina la ghiseu zece persoane sa ceara zece lingouri ca bursa intra in incapacitate de a returna lingourile. Chiar daca aceste burse ar fi bine capitalizate de bancile centrale cu bani fara valoare intrinsica in situatia unei crize globale sus mentionate, valoarea banilor ar tinde catre zero iar aurul ca pret in acesti bani ar tinde catre infinit facand achizitionarea aurului de pe piata de catre burse pentru inapoierea aurului fizic datorat imposibil.  

Pe scurt, sansele ca intr-o criza bancara globala, Romania sa isi recupereze aurul depozitat sau imprumutat peste hotare este inexistent, negand astfel insasi rolul aurului de rezerva pentru zile negre atunci cand nici un alt mijloc de schimb nu ar mai avea valoare.    

Tinand cont de actuala instabilitate economica si politica globala care sunt oare sansele ca in urmatorii 10 sau 20 sau 30 de ani sa avem o criza bancara globala?  Chiar daca mici, ori ce risc este mult prea mare pentru o Romanie dependenta de atlii alimentar si cu o rezerva de aur potential indisponibila tocmai atunci cand ar fi nevoie de ea mai mult si mai mult.

Dependenta alimentara nu este singura, ea se extinde si asupra energiei si altor resurse naturale strict necesare vietii de zi cu zi.

Imi vine greu sa cred ca BNR nu ia decizii altfel de cat prin perspectiva unei anlaize de risc asupra sigurantei nationale, si totusi de ce a instrainat aurul?

Incalca Banca Nationala Romana Legiile si Constitutia?

Prin atributiile sale, Banca Nationala Romana are la indemna toate uneltele legislative necesare pentru:

            - A mentine puterea de cumparare a economiilor si salariilor cetatenilor Romaniei.

            - A asigura cadru necesar libertatii economice si a concurentei loiale.

            - A asigura fundamentul necesar dreptului la proprietate privata.

Sa analizam succint activitatea BNR versus ceea ce ii este permis de Legea de Functionare a BNR si de Constitutia Romaniei:

1. Conform Legii nr. 312 din 28.iun.2004 Monitorul Oficial, Partea I 582 30.iun.2004 Intrare în vigoare la 30.iul.2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Capitolul 1, Articolul 1, Aliniatul (1). “Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.” 

In lipsa unei explicatii specifice a termenilor folositi in Legea sus mentionata apelam ca baza legala la Dictionarul Explicativ Roman, conform caruia:

STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis. Sursa: DEX '98

Expresia “Stabilitatea Preturilor” este strins asociata cu inflatia. Conform Dictionarului Explicativ Roman:

INFLÁȚIE, inflații, s. f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiúne s. f.] – Din fr. inflation.
Sursa: DEX '98

BNR prin legislatia in vigoare are la indemana toate uneltele necesare controlului cantitatii banilor, atat al bazei monetare si a numerarului aflat in circulatie cat si a masei monetare extinse.

Pentru simplificare, sa alegem un exemplu cit de simplu posibil, o economie in care anual se produc 10 oua si in care cantitatea totala a banilor este 10 lei. De aici deducem cu usurinta faptul ca prin mecanismul pieteii libere de cerere oferta, pretul unui ou va costa 1 leu. Ca atare daca la inceputul anului 2002 un ou costa un leu iar BNR ar fi mentinut cantitatea de bani stabila, azi un ou ar costa aceasi suma si adica 1 leu.

Sa apelam la informatii statistice aflate la dispozitia publicului pe pagina web www.bnr.ro.

Media Bazei Monetare Zilnice la sfarsitul anului 2001 era de 5.719,5 mii lei. La sfirsitul anului 2009 aceeasi medie a bazei monetare era de 45.800,2 mii lei. In 8 ani BNR a marit cantitatea banilor de 8 ori. Revenind la exemplu sus mentionat un obiect ce la inceputul anului 2002 costa un leu, nu ar fi de mirare ca acum sa coste 8 lei.

Prin mecanismul sus mentionat, prin legislatia in vigoare, BNR poate fi lesne banuit ca este autorul desavrasit al ne-mentinerii si a instabilitatii preturilor in Romania contrar total Obiectivului fundamental al Activitatii Bancii Nationale Romane stabilit prin legea Legii nr. 312 din 28.iun.2004.

2. ARTICOLUL 45 - Libertatea economica  din CONSTITUTIA ROMANIEI impune: “Accesul liber al persoanei la o activitate economica”.  In acelasi timp, ARTICOLUL 135 – Economia din CONSTITUTIA ROMANIEI impune ca: (1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure:  a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale,

- Libertatea persoanelor la o activitate economica este grav viciata de abaterea activitatilor BNR de la regulile economiei de piata prin actiuni concentrate de scadere a puterii de cumparare a monedei de referinta impusa prin lege in Romania. Suplimentar actiunilor de scadere a puterii de cumparare a monedei nationale, BNR mentine un control artificial asupra ratei de referinta, dictand astfel pretul banilor. Prin stabilirea arbitrara si artificiala in afara mecanismelor pietei libere de cerere oferta a pretului banilor cat si a cantitatii acestora BNR poate fi lesne banuit ca incalca drepturile constitutionale ale cetatenilor Romaniei.

Cateva exemple ale efectelor negative asupra Cetatenilor Romaniei a actiunilor BNR ca urmare a controlului artificial al cantitatii si valorii banilor:

- Dobanzi Bancare mai mici datorate lichditatii injectate de BNR in sistemul bancar. In lipsa acestor lichiditati, prin mechanism cerere oferta, bancile comerciale ar plati dobanzi mai mari pentru a isi satisface nevoile financiare, acest lucru ar fi direct in interesul Cetatenilor Romaniei.

- Dobanzi la Credite mai mari de cat ar rezulta din echilibru cerere oferta. Prin continua marire a cantitatii de bani, puterea de cumparare a monedei nationale este in perpetua scadere, fapt ce pune presiune pe moneda nationala. Acest lucru este contrabalansat de marirea ratei de de referinta (a costului banilor) artificial de mult. Mai multde detalii in articole anterioare Aici si Aici.

- Banii noi creati de BNR au un efect de concurenta neloiala deoarece acele entitati ce intra in posesia lor primi, ii pot folosi inainte ca acestia sa isi piarda puterea de cumparare.

3. Conform CONSTITUTIEI ROMANIEI, ARTICOLUL 44 - Dreptul de proprietate privata, Aliniatul (2) impune: Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.`  ARTICOLUL 136 – Proprietatea al CONSTITUTIEI ROMANIEI la Aliniatu (5) impune:  Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.

In lipsa unei explicatii precise a termenelor folosite in Constitutie apelam la suportul legal oferit de definitiile Dictionarului Explicativ Roman:

PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; ….. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis.  Sursa: DEX '98

BAN¹, bani, s. m. …. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată;. ….. Sursa: DEX '98

MÁRFĂ mărfuri f. 1) Bun (material) destinat schimbului pe piață. …… [G.-D. mărfii] /<ung. marha  Sursa: NODEX

Conform Definitiilor legal oficiale, Proprietatea se refera la un “bun”. Acesta desigur poate sa fie mobil sau imobil. “Banul”, conform definitiei legal oficiale este considerat el insusi o marfa, si un echivalent general al acestora. Cum un “Bun” este considerat o “Marfa” (vezi mai sus), de aici deducem ca din punct de vedere lingvistic legal, Banul este un Bun, o Proprietate protejata de Constitutie in Articolele 44 si 136.

Cum BNR este implicat activ in deprecierea puterii de cumparare a banului impus prin lege ca moneda de circulatie nationala, putem deduce potentiala banuiala ca BNR incalca DREPTUL LA PROPRIETATE a cetatenilor Romaniei.

Se vor autosesiza intitutiile statului abilitate pentru a analiza si remedia aceaste potentiale grave incalcari a legiilor si Constitutiei Romaniei cu consecinte deosebit de nefaste asupra diminuarii continuii a puterii de cumparare a economiilor si salariilor cetatenilor Romaniei si a subminarii libertatii economice prin vicierea economiei libere, a concurentei loiale si a principiului cererii si ofertei?  Constitutia Romaniei la  ARTICOLUL 52 - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica impune ca:  (1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

“Mai bine”, simple thinking

Peste tot in mas media auzim multiple solutii pentru ca noi, Romanii, sa traim mai bine, de la taieri de salarii la tiparit de bani. Inainte de a raspunde cum am putea traii mai bine hai sa stabilim o scurta si succinta definitie la “a traii mai bine”:

1. Sa avem mai multa mancare, mai diversa si mai calitativa.

2. Sa avem locuinte mai mari, mai frumoase, mai calduroase, si mai bine utilate.

3. Sa avem servicii medicale mai de buna calitate, si acces corespunzator la medicatie.

4. Sa avem parte de alte necesitati precum educatie, distractie, acces la cultura, turism, hobiuri etc.

Pornind de la fiecare individ in parte ce ar fi necesar pentru un trai “mai bun”?

Simplu, mai multi bani. Si bani acoperiti in productie bunuri si servicii, nu bani tiparti din neant a la BNR precum am fost obisnuiti in ultimi zeci de ani.

BABESTE gandind, cum ar putea obtine cetateanul obisnuit mai multi bani?

-         De la stat, prin variate scheme de asistenta sociala? NU! Statul nu are bani, si daca ii are sunt tipariti fara acoperire, mai multi bani neinsemnand si putere de cumparare mai mare.

-         De la firme administrate de stat? NU! Firmele administrate de stat sunt conduse de oameni numitii pe criterii clientelare nu de competenta; firmele statului fiind deseori victime sigure ale variatelor metode de coruptie, neputand fi sufficient de productive petru asigurarea profitabilitatii si pentru asigurarea unor salalarii ce sa permita prosperitatea reala a angajatilor.

-         Modurile in care veniturile salariatilor pot creste in mod real sunt:

o        Atunci cand forta de munca devine resursa limita de care depinde potentialul profitatbilitatii unei firme. In aceasta situatie toate firmele vor dori sa angajeze cati mai multi oameni pentru a isi mari profitabilitatea, iar prin efectul economiei libere de piata si prin echilibru cerere oferta, salariile ar creste in mod natural si sustenabil.

o        Atunci cand productivitatea muncii creste, cand prin acelasi efort producem mai mult si mai bine.

Ce trebuie sa facem ca forta de munca sa devina resursa cea mai importanta, si resursa cea mai necesara?

-         Sa marim legatura intre munca si beneficii. Actual, statul isi insuseste peste 80% din rezultatul muncii unui salariat. Acest procenaj trebuie sa scada semnificativ, pentru a incuraja cu adevarat  munca, creativitatea, initiativa si alte aspecte strict necesare prosperitatii. Oamenii trebuie sa fie motivati pentru a munci mai mult prin posibilitatea insusirii in mai mare masura a beneficiilor materiale rezultate. Azi cand statul iti ia peste 80% din rezultatul efortului depus, ce rost mai are acesta?

-         Sa permitem cresterea consumului; consum mai mare insemna cerere mai mare pentru produsele si serviciile firmelor si deci cerere mai mare pentru forta de munca. Aici se poate instaura un  ciclu benefic unde venituri mai mari generate de mai multi salariati si de salarii mai mari creste cererea produselor si serviciilor oferite de firme, ce iarasi creste cererea de resursa umana si asa mai departe.

-         Sa diminuam impedimentele legislative si reglementatorii puse in calea flexibilitatii fortei de munca.

-         Sa cream conditiile in care oameni cu initiativa, forta de munca, inteligenta si aptitudini antreprenoriale sa poata economisi banii necesari prornirii de noi firme si conditiile necesare ca acestia sa poata porni aceste firme petru a absoarbe forta de munca disponibila, pentru a  produce bunuri si servicii cerute de piata.

Cum crestem productivitatea muncii?

-         Prin tehnologizarea si automatizarea productiei. Acest lucru este posibil doar daca diminuam fiscalitatea si eliminam tiparirea de bani fara acoperire.  

-         Prin permiterea selectiei naturale a conducatorilor firmelor. Antreprenorii incompetenti trebuie lasati sa intre in insolventa, cei competenti trebuie lasati cat mai liberi, pentru ca piata sa ii remunereze si sa le permita acestora extinderea si mai mare a activitatii.

-         Prin protejarea activitatilor antreprenoriale autohtone de competitie neloiala externa.

Romania, are resurse naturale, are resurse umane, are o populatie suficient de mare pentru a asigura o masa critica a cererii de bunuri si servicii. Este la latitudinea noastra sa cream combinatia optima intre resursele disponibile pentru a ne auto satisface nevoile necesare de bunuri si servicii,  pentru a avea cu totii o viata mai buna.

Mirajul “Investitiilor Straine”

Cat de benefice sunt investitiile straine in Romania?

Inainte de a analiza si trage concluzii, trebuie sa intelegem mecanismul acestor investitii:

A. Entitate fizica si juridica vine in Romania cu “bani” sau “assets” sub forma de echipamente, “know how”,  etc.

B. Entitatea fizica si sau juridica externa acceseaza finantare locala pentru a amplifica profitabilitatea capitalului propriu. In marea majoritate a cazurilor, finantarea locala este generata de depozitele persoanelor fizice si juridice autohtone.

C. Entitatea fizica sau juridica investeste capitalul propriu si cel imprumutat in activitate generatoare de profit.

D. Entitatea fizica sau juridica externa vinde persoanelor fizice sau juridice autohtone rezultatul investitiei si repatriaza profitul sau mentine investitia si repatriaza profitul pe termen lung in fiecare an. 

1. Investitii Imobiliare Residentiale, Comerciale, Logistice

Exemplu (ce s-a intamplat)

- Achizitie teren 500,000 Euro

- Achizitii similare din partea altor investitori ridica piata imobiliara si duce pretul terenului la 1,5mE.

- Investitorul strain investeste inca 500,000 Euro in “Soft Costs”, demararea lucrarilor.

- Investitorul vine cu aport total “Own Equity” 2mEuro si obtine finantare banca de 15mEuro.

- Total Investitii 0.5 + 0.5 + 15 = 16 M Euro.

- Vanzare Proiect entitatilor fizice sau juridice autohtone cu 20mEuro rezulta Profit Net in sa zicem in 2 ani de 4mEuro.

- Rezulta:

            - Investitor strain a venit cu 1 m Euro.

            - Acesti bani intrati in tara si cheltuiti au avut ca effect temporar:

                        - Cresterea preturilor terenurilor si a cladirilor.

                        - Cresterea salariilor

                        - Cresterea preturilor generale

                        - Indatorarea excesiva a Entitatilor Fizice si Juridice Autohtone (per baza veniturilor marite).

            - Investitor iese din tara cu 4 m Euro, cu 3 milioane euro mai mult de suma adusa initial.

            - Care este avantajul final al Romaniei din aceasta afacere? Vine cineva cu un Euro, noi muncim, noi il imprumutam, noi cumparam ce noi insusi facem, ca in doi ani el sa plece acasa cu 3 euro in plus? Cat de fraieri suntem? In cazul exemplului de sus avem de a face cu o paguba de 3 m de Euro.  

In cazul in care investitorul strain nu vinde ci inchiriaza “proprietatea imobiliara” si repatriaza profitul anual, din punct de vedere NPV(net present value) efectul asupra Romaniei este acelasi, chiar si mai negativ pe termen lung.

2. Productie Bunuri si Servicii cu Vanazare Preponderent in Romania

Contra:

- Situatia din acest exemplu este aceeasi cu cea de sus, numai ca, in cazul de fata, in loc de vinzare sau inchiriere imobile avem de a face cu vanzare sau leasing de bunuri si servicii. Atat timp cat valoarea exporturilor investitiilor este mai mica de cat suma repatriata de investitor din punct de vedere NPV (net present value) efectul asupra Romaniei este la fel de negativ ca si in cazul sus mentionat.

Pro:

- In putine cazuri se poate lua in considerare valori intangibile respectiv “know how” care ca impact macro ar putea contrabalansa efectul negativ al deficitului de capital generat. Aici ma refer la educarea fortei de munca, specializarea acesteia astfel incat sa permita autohtonilor sa foloseasca cele invatate spre a isi deschide singuri afaceri in domeniul respectiv.

- Benefice mai pot fi si acele investitii ce rezulta in productia de bunuri si servicii ce astfel nu mai trebuiesc importate, costul profitului investitorului fiind mai mic de cat costul afferent unui import total. 

3. Productie de Bunuri si Servicii cu Vanzare Preponderent la Export.

Pro:

- Romania per total ar incasa venituri substantiale din excedent import export ca urmare a rezultatului investitiei straine.

- Reducerea somajului ar scadea costurile asistentei sociale ale statului si ar mari veniturile bugetare din taxe si impozite.

- Reducerea Somajului ar creste competitia pentru resursa umana, generad potential o crestere sanatoasa si sustenabila a salariilor si de aici a cererii / consumului.

Contra:

- Investitiile externe generatoare de excedent capital pot fi daunatoare daca ele se bazeaza in special pe manopera ieftina si valoare adugata scazuta, deoarece se poate crea un ciclu vicios, competitional cu alte tari exportatoare de manopera ieftina, blocand piata muncii in limitele unor salarii mici si limitand potentialul de crestere. Astfel de investitii si excedente financiare afferente trebuie folosite cu scop précis de acumulare capital autohton pentru a putea depasi aceasta faza tranzitorie spre o marire a prosperitatii si nu o blocare in ciclu vicios salarii mici contra echilibru import export.

CONCLUZIE:

- Pe termen lung beneficiile investitiilor straine sunt negative, avand potentialul in a ne transforma in rentieri in propria noatstra tara.

- Pe termen scurt anumite investitii straine, in special cele speculative trebuie descurajate, anumite, in special cele generatoare de export si know how trebuie incurajate si folosite ca o stare tranzitorie de acumulare conostinte si capital de catre entitatile autohtone.

- Investitiile Antreprenoriale Autohtone Private sunt de fapt singura solutie de a mari prosperitatea cetatenilor Romaniei.