Corelarile si Predictiile Calcaiului lui Achile

In vremurile moderne banul face totul! A sti ceva inaintea celorlati inseamna a putea face bani, multi bani, ca urmare capacitatea de a prezice viitorul a fost ridicata la rang de religie. In lumea financiar economica avem nenumarati prezicatori ce prin metode adeseori incredibil de aparent convingatoare se pacalesc pe sine insusi, si, mai grav, pacalesc pe cei din jur cu rezultate deseori dintre cele mai dezastruoase.


Predictiile in ziua de azi se fac pe fel si fel de corelari de la simple, la complexe, la extrem de complexe, si cu toate acestea se ignora o eroare logica fundamentala, cum hoc ergo propter hoc, si anume ca o corelare intre doua sau mai multe variabile nu implica automat si o cauzalistica sau dependenta intre variabile.


In cazul investitiilor, cei mai distractivi sunt aceia care cred in asa zisa Analiza Tehnica, definita ca fiind “studierea pietei prin intermediul graficelor in vederea determinarii directiei viitoare a pretului”, grafice ce vezi doamne, releva “emotia” pietii. A te uita la relieful istoric a unui grafic de pret fie si prin intermediul unor corelari complexe cu alti factori istorici precum volum, etc. si a te astepta sa poti prezice astfel viitorul nu este cu nimic mai prejos de predictiile Mamei Omida citite in cafea. Cu toate acestea brokerii si vanzatorii de jocuri pe internet, jocuri de investit in actiuni, forex, metale pretioase etc. sunt mai mult de cat fericiti de existenta unei cohorte de creduli in neo religia Analizei Tehnice. Faptul ca am descoperit ca statia meteorologia “X” “emana” date (temperatura, presiune, umiditate, vant, etc) ce se coreleaza perfect in ultimi 5 ani cu cresterea sau scaderea actiunilor cumpaniei “XYZ” insemna ca si anul viitor va fi la fel? Absurd!


In timp ce amatorii se joaca cu Analiza Tehnica, baietii din liga grea au trecut in ultimi 20 de ani la rangul de “Quants”. Ascunsi in spatele unor complexitati matematice, deseori nici de ei intelese si venerati la rang de demizei de ai mai mici in rang, au reusit incepand cu LTCM si culminand cu Bear Sterns, Leman, AIG, etc. din zilele noastre, sa aduca intreaga societate moderna pe buza prapastiei. Societatea noastra refuza sa invete din greseli; Premiatul Nobel, Domnul Scholes a reusit in nici mai mult nici mai putin de cat in doi pasi si trei miscari sa bage vestul in panica prin colapsul LTCM, dar asta nu a impiedicat pe nimeni sa nu implementeze acelasi greseli pana s-au creat entitati “ too big to fail”, entitati ce odata apucate de mana salvatoare a statelor suverane le trag in prezent si pe acestea sub linia de plutire. Quants’ii nu sunt un mister, la baza sunt doar Analisti Tehnci ce prin implementarea unei colosale puteri de calcul isi permit analizarea de corelatii aleatorii pe volume de date astronomice in dimensiune; nu doar istoric, ci si informatii de natura analizei fundamentale, macroeconomice, politice, spirite animale etc. La baza, tot cu corelatii avem de a face, iar daca cumva o variabila cit de mica nu este luata in seama, ori daca corelatiile nu sunt facute pe variabile interdependente rezultatele pot fi din cele mai dezastruase.  Nicholas Thaleb a identificat corect asa numitele Black Swans, “outliers” neprezisi de analizele de risc facute pe mutiplele corelari prezicatoare de “success”.


La ori ce doua serii de date sunt sanse foarte mari de a gasi macar o corelatie corecta (chiar daca complexa). Problema este ca la un set de 1000 evenimente pe fiecare serie gasesti o corelatie, dar daca te uiti la media de 10000 sau la seria urmatoare de 1000 evenimente observi ca acea corelatie nu mai functioneaza.


Asumand corectitudinea unor corelatii si a predictiilor emise, ne lovim de un “perete” si mai impozant, atot ignorat de “mainstream”ul economic, “perete” derivat dintr-un principiu fundamental al teoriei quantice, “Heisenberg uncertainty principle” aplicabil in special acolo unde corelarea este lipsita de cauzalitate ori afectata de factorul uman. Implementarea unei predictii chiar si in mica masura poate duce la nulificarea acesteia. Sa luam in considerare o predictie a unui specialist bazata pe corelari elaborate pe modele de date “istorice”. Predictia poate spune: in 12 luni pretul graului va creste cu 25%. Istoric, predictia atat timp cat e secreta poti observa si analiza corectitudinea si succesul analistului de a face predictii. In momentul in care cineva se foloseste de predictie pe baza faptul ca an de an a fost corecta, se altereaza echilibrul, nenumarati fermieri vor planta grau in loc de alte culturi, iar cresterea de pret se poate usor transforma in scadere de pret datorita unei supra productii.  
Problemele aplicabilitatii Corelarilor si Predictiilor nu sunt aferente doar Pietii de Capital, Forex si Burselor de Marfuri ci si predictiilor macroeconomice in general. Gresit intelese si instrumentate pot lesne devein un veritabil Calcai a lui Achile pentru intreaga societate moderna.

Statul, fraierii si supermarketurile

Un respectabil tanar economist Roman, Cristian Paun, a scris recent un ARTICOL foarte interesant intitulat “Statul, fraierii si supermarketurile” (Va sfatuiesc sa cititi si comentariile). In acest articol, Cristi il critica aspru pe “Valeriu Steriu (Vicepresedinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul României) care arată cât de mult înteleg guvernantii actuali din economia de piată, cât de rupti de realitate sunt în conditile prafului ridicat de criza de afară si cât de încrâncenati sunt ei în a pedepsi tot ceea ce e liber si privat”.

Valeriu Steriu doreste sa reglementeze marii retaileri deoarece in opinia sa acestia practica preturi mari, discrimineaza producatorii autohtoni, si abuzeaza de postura lor de monopol.

Din pacate atat Valeriu Steriu cat si Cristian Paun au dreptate. Sunt ferm convis ca Steriu doreste reglementare nu din motive de a crea competitie echitabila intre toate entitatile economice romanesti si straine ci din motive populiste si cum spune Crsti din motive de interventionism statal total contrare economiei libere de piata. In realitate insa, Romania are nevoie de reglementari ce trebuie sa apere antreprenorii autohtoni de competitia neloiala practicata de entitatile vestice.

Pe cealata parte a baricadei, Cristi doreste competitie absolut libera, ideala in situatia cand vorbim de la egal la egal. Dar noi nu suntem in o astfel de ipostaza, capitalul vestic este enorm, avantajele aduse de acesta sunt insurmontabile antreprenorului autohton fapt ce il sorteste pe acesta la perpetua subdezvoltare. Pentru ca Romanii sa poata beneficia de avantajele unei libere competitii intre entitatile autohtone si straine avem nevoie de sanse egale lucru ce actualmente nu exista, lucru ce poate fi implementat prin reglementari ce sa echilibreze tabla de joc si sa ofere sanse egale tuturor.

Conspiratia Conspiratiei

Observ cu amaraciune ca in ziua de azi unele acuzatii / suspiciuni deosebit de garve sunt parate / dezmembrate prin atac la persoana via decredibilizarea acesteia evitand astfel raspunsuri clare si substantiate.  

In decursul ultimelor decenii, la nivel global s-a implantat ideea ca un individ care crede sau banuieste o conspiratie sau o teorie a conspiratiei, (zis si conspirationist) este o persoana cu probleme de natura mentala / psihologica. Ca urmare, societatea in general crede ca ori ce idee emisa de o persoana astfel acuzata nu are cum sa fie de cat gresita, si chiar diametral opusa. Mai mult, ori ce persoana ce aquiseaza cu opiniile “conspirationistului” este privita automat de societate cu neincredere si suspiciune de deviere comportamentala de natura psihologica. Ca urmare, toti indivizii in momentul in care prin mass media percep ca o idée este insotita de acuzatia de “conspiratie” sunt mai intii preconditionati sa o dezminta. In rarele cazuri in care un individ refuza preconditionarea automata si trece prin filtrul gandrii proprii “ideea”, si concluzioneaza ca ar avea merit, atunci el este fortat AUTOCENZURII; altfel riscand suspiciunea unui dezechilibru mental si marginalizarea sociala cu toate implicatiile personale negative aferente. Astfel se poate ajunge la absurdul situatiei in care poti avea un grup de oameni ce toti cred in veridicitatea unei “ideei” dar nimeni nu spune si nu face nimica datorita Autocenzurii induse de acuzatia de conspirationism permitand astfel raufacatorilor sa actioneze in detimetrul societatii nestigheriti.

Acuzatia de “conspirationist” a devenit astfel o arma de manipulare in masa, in spatele careia se pot ascunde nenumarate fapte daunatoare societatii. Mai mult, asfel de manipulari nu numai ca pot ascunde faradelegi in vazul tuturor ci si pot actiona si ca impediment in calea initierii unor actiuni reparatorii. Avem de a face cu o veritabila Conspiratie a Conspiratiei.

Pentru a evita confuzia, sa asumam ca un “conspirationist” este o persoana ce crede intr-o conspiratie comisa de un om sau o organizatie privata sau statala, iar un “conspirator” este o persoana ce face parte din comiterea unei conspiratii.

Ce este de fapt o Conspiratie? Conform Dex insemna “Proiect, elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; sau Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice”.

Practic o Teorie a Conspiratiei este o acuzatie adusa unui om sau grupari de oameni ca actioneaza planificat in mod secret pentru a obntine ceva nelegal in detrimentul cuiva sau a unui grup de oameni sau al societatii in general. 

Indivizi in nume propriu sau ca reprezentanti al unor entitati private sau statale emit prin variate metode de diseminare a informatiei (carti, presa scrisa, radio, tv, internet, etc) opinii si idei nonfiction ce pot fi adevarate fundamentate sau nu, sau fantasmagorice (nereale) nefundamentate sau fundamentate gresit.

Motivul pentru care un individ emite o opinie sau o idée este multiplu de la castigul de bani prin faptul ca ideile sau opiniile sale sunt platite de cititori sau la castigul de bani prin faptul ca un tert indivd sau entitate plateste pentru emiterea unei anumite informatii, la motive personale nefinaciare ce tin mai mult de ego, popularizare, sau responsabilitate sociala.

Tooti avem Libertatea de Exprimare, dar indivizii ce sunt reprezentantii legali al statului a caror decizii ne afecteaza viata de zi cu zi direct sau indirect au obligatia de a raspunde si clarifica ori ce acuzatie adusa fie ea si “conspirationista” fara a se eschiva prin felurite atacuri la persoana.

“Extraction”, un nou sinonim al cuvantului furt.

In segmentul video de mai jos un comentator al unui post TV financiar American isi pierde cumpatul si spune lucrurilor pe nume, si anume, acuza ca sistemul de tranzactionare a actiunilor si sistemul bancar este special croit pentru a permite insusirea de catre elite selecte a avutiei generate de clasa mijlocie si de micile firme private etc. Totul fiind aparat de politicienii controlati complet de aceleasi elite. Este greu de crezut ca o astfel de asociere criminala de mari proportii este posibila in America fara ca ea sa fi “rasuflat” pana in prezent, totusi intreg sistemul monetar financiar pare a fi intr-o dificultate greu de explicat fara a lua in considerare si anumite actiuni penale pe langa bine cunoscuta incompetenta.

Termenul "Extraction" este folosit repetat si asociat sustragerii avutiei de la producatori la cei ce conduc institutiile financiar bancare. Cum nimeni nu da din buzunar de buna voie se poate trage concluzia ca avem un nou sinonim al cuvantului furt.

Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU (2)

Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU (2)

La articolul anterior “ Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU / Reforma Educatiei

” un anonim a comentat:

“"Ai facut facultate in domeniul x si nu lucrezi in acel domeniu, atunci trebuie sa rambursezi statului costul studiilor effectuate"

intai sa-mi asigure statul loc de munca in domeniul in care m-am specializat, cu dotariile de rigoare si remunerat corespunzator, dupa aia discutam si despre rambursarea specializarii”

Statul nu are nici o obligatie sa iti asigure un loc de munca. Statul sunt eu si multi altii ca mine care platim prea multi bani prin taxe si impozite. Dupa ce EU si altii ca mine iti dam tie bani sa faci o facultate mai vrei ca EU si altii ca mine sa cheltuim bani in plus ca sa iti oferim un loc de munca? Este strict problema si responsabilitatea ta sau a elevului si a parintilor acestuia sa cerceteze piata muncii si sa nu se apuce sa faca studii de cat in acele domenii in care piata are nevoie.

Aaaa.. vrei neaparat o diploma de pus pe perete, nici o problema, inscriete la ori ce universitate vrei, dar sa o faci pe bani tai.

Acelasi lucru este valabil si pentru liceu. Piata muncii are nevoie de cel putin 30 % din forta de munca sa fie necalificata. De ce atata insistena la a forta liceul pe un elev dezinteresat si incapabil?

In Bucuresti este pneurie de muncitori necalificati. Ce face statul roman? Acorda hartii ce scriu pe ele ca x si y si etc. au trecut liceul si a luat bacul. Diplome acordate unor indivizi ce nu sunt mai sus si nu vor fi niciodata mai sus de nivelul de muncitori necalificati, dar aceste hartii le ridica coada pe sus, si cum pot ei doamne cu bacul si liceul luat sa accepte un post pe masura capabilitatilor lor si anume muncitori necalificati? In acest fel statul roman nu numai ca arunca banii pe geam incercand sa educe un needucabil ci creaza cohorte de frustrati, oameni ce economia libera de piata niciodata nu ii va remunera mai sus de nevelul lor real de necalificati dar care prin titlurile acordate de stat se vor simti vesnic defavorizati de socienatea ce nu ii remunereaza la falsa valoare pe care ei si-o inchipuie.

Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU / Reforma Educatiei

Toata lumea discuta de o parte si de alta a baricadei politice si sociale rezultatele dezastroase ale bacalaureatului 2011 dar toata lumea scapa din privire un lucru foarte grav: CUM AU AJUNS ACESTI ELEVI INCOMPETENTI SA DEA BACALAUREATUL? De ce nu au fost lasati repetenti? Este clar ca profesorii din intrega tara permit unor elevi incapabili sa treca clasa fara merit si astfel PROFESORII COMIT ABUZ IN SERVICIU fapt ce trebuie aspru pedepsit prin destituire iar statul trebuie sa actioneze astfel incat sa isi recupereze toate cheltuielele aferente salariului fiecarui profesor ce a abuzat de a sa pozitie. Cum este oare posibil ca 55% din elevi sa nu ia bacul dar sa reuseasca trecerea clasei? Discrepanta este de proportii cataclismice. 10-20% diferenta ar fi explicabila, dar 55%? Niciodata!

Apologetici vor sari in aparare spunand ca subiectele au fost prea grele. Nu este asa, Daca analizezi emanatiile liceelor romanesti maxim si cu indulgenta 25% au cunostintele necesare la un nivel la care te ai astepta o persoana ce a terminat liceul sa le aiba.  

SUBIECTELE NU AU FOST PREA GRELE DAR AU FOST NEPOTRIVITE. Curiculum scolar actual este neadegvat societatii moderne si cu atat mai putin economiei bazate pe libera competitie. Curiculum trebuie astfel gandit incat sa maximalizeze educatia tuturor elevilor si sa ii pregateasca pentru a fi productivi in economia liber competitiva. Sitemul actual este focalizat pe crearea de olimpici cu accentuare pe concepte complet nepractice gen teoria numerelor si critica literara.

Economia libera are nevoie de oameni cu bune notiuni matematice de baza precum ecuatii necomplicate, geometrie de baza, notiuni simple de contabilitate si statistica si nu de fantasmagorii avansate matematice ce nu sunt necesare omului de rand. Pentru cine vrea sa invete asa ceva avem institutii de invatamant superioare in care elevul se poate specializa suplimentar prin studii universitare, masterate si chiar doctorate. La romana avem o situatie asemanatoare, elevii sunt indoctrinati si apoi evaluati pe capacitatea lor de a fi critici literari. Poate doar 0,5% din ei au stofa de asa ceva, in rest, risipa. In loc sa invete cum sa inteleaga un mesaj scris, sa fie capabili sa intocmeasca un sumar, sa transpuna in scris un mesaj, sa compuna un eseu pe subiecte practice ei memoreaza “pederost” zeci de comentarii ca sa treca examenul sau “bacul” dupa caz.

Lasand la o parte faptul ca ori ce copil de mic este invatat ca prin coruptie poate obtine ceva fara efort, note mari in cazul de fata; sistemul educational actual este axat pe selectarea academica a unui elev bun de unul rau pe criteriu bazat aproape exclusiv pe capacitatea de memorare a elevului, obtinuta preponderant prin “tocilareala”. Actualul sistem de selectare academica este gresit; duce la promovoarea unor idivizi incapabil de munca in echipa, de initiativa si antreprenoriat, de creativitate si marginalizeaza prototipul de individ ce a dus la avansul economic aferent economiilor vestice.

Axarea actualului system educational catre performante olimpice este profund daunator economiei in primul rand prin lipsa de atentie acordata elevului mediu/mediocru si in al doilea rad prin faptul ca mai toti olimpici parasesc romania. Investim miliarde in educatie ca sa avem rezultatul cel mai bun donat gratis economiilor vestice? Suntem inconstienti! Eu, tu (cititorule) si altii ca tine platim taxe statului ca statul sa il educe pe copilul vecinului, cu speranta ca aceasta educatie il va face mai productiv si odata ajuns in campul muncii taxele platite de acesta vor fi suficiente pentru a ne asigura pensia. Ce alt rost poate avea ca eu si tu si altii ca tine sa platim scolarizarea copiilor de prin vecini?

Sistemul educational actual trebuie trecut de la unul gratis la unul bazat pe burse rambursabile statului in intregime. Rambursarea trebuie facuta pe un criteriu de puncte in functie de activitatea intreprinsa. Ai facut facultate in domeniul x si nu lucrezi in acel domeniu, atunci trebuie sa rambursezi statului costul studiilor effectuate. Trebuie sa oprim vanatorii de diplome, si sa permitem doar celor dedicati unei anumite meserii sa studieze pe banii statului, elevi ce sunt pasionati de ceea ce isi propun sa faca si ca urmare au sanse mari sa exceleze. Statul nu trebuie sa subventioneze educarea unor elevi in domenii in care acestia nu intentioneaza sa profezeze si care au vanat diplome doar pentru preaslavirea egoului ori indeplinirea unor statusuri sociale.

Cei care parasesc romania si lucreaza in afara tarii, deci nu platesc taxe statului roman, trebuie sa ramburseze in intregime costul (actualizat la inflatie plus dobanda 0.5%) intregii cariere academice de la clasa intai pana la facutate.

AUTOCORUPTIA

Unul din rolul justitiei ca putere independenta in statul de drept este acela de a proteja omul de rand de abuzurile celor alesi sa il conduca atunci cand acestia nu ii mai reprezinta in mod legitim interesele, si de ce nu, de a proteja drepturile individuale de dictatura majoritatii.

Cu cat creste influenta politica in justitie cu atat cresc sansele unor derapaje totalitare, in care omul de rand este victima sigura atunci cand prea puternicul politic i se opune.

Este adevarat, justitia nu functioneaza cum ne-am dori, dar inainte de a hotara masuri reparatorii trebuie sa intelegem boala pentru a putea aplica un tratament corect. Mediatic, boala justitiei sa transforma intr-un singur cuvant. CORUPTIE, iar masura reparatorie un cal troian evident dorit de politicienii de pretutindeni si anume limitarea independentei justitiei si subordonarea iei politica. Nu mai este nici un scret ca per capita avem cam cei mai multi angajati ai serviciilor sectere din toate tarile; oare chiar crede cineva ca exista macar o soapta rostita de magistrati ce nu este inregistrata? Ca atare. coruptia existenta in justitie nu poate fi de cat doar cea tolerata si sau cea care este in interesul celor ce sunt la putere. Cu toate acestea, coruptia gen mita este mult mai mica in relitate de cat portretizat in mas media controlata de cei aflati la putere, ce au vesnic interesul in a identifica un tap ispasitor pentru a distrage atentia in fata omului de rand de la propria incompetenta si / sau reavointa.

Adevaratele cauze ale nefunctionalitatii justitiei sunt legile proaste si contradictorii create de politicieni, supraincarcarea instantelor sau mai bine spus insuficienti magistrati gratie tot binevointei politicienilor, pregatirea precara, si nu in ultim rand lipsa de character a unor magistrati.    

Cea mai mare sursa de "coruptie" in Romania este AUTOCORUPTIA si nu banii sau mita primita de uscaturile aferente ori carei paduri. Autocoruptia este acel act exercitat de un magistrat impotriva vointei si constinei sale si mai presus, impotriva legii, cauzat de pseudo santajul efectuat de toti cei ce se afla la putere prin intermediul institutiilor statului subordonate politic precum servicii secrete, procuratura, ANI, CSM, etc. Teama magistratului de ce ar putea pati daca emite decizii neconforme cu vointa puterii politice genereaza in cazul celor slabi de inger AUTOCORUPTIA; decizii gresite, si impotriva interesului omului de rand.

Contrar tendintei actuale de linsaj mediatic a magistratilor ce se opun controlului politic, cei ce sunt demonizati de politicienii ce se perinda la putere trebuiesc venerati ca adevaratii aparatori ai omului de rand si a statului de drept. 

Recent, autoritati statale subordinate politic au reluat initiativa remedierii problemelor justitiei, din pacate fara un diagnostic corect identificat in prealabil. Solutia, un mai mare control al politicului asupra justitiei nu va rezulta de cat intr-o reducere suplimentara a factorilor ce apara omul de rand de abuzurile politicienilor ce se perinda la putere.

Precum mentionat mai sus, legislatia in Romania este contradictorie; este aproape imposibil sa iei o decizie in baza unei legi fara sa nu incalci nu stiu cate prevederi a altor legi sau ordonante sau clazue constitutionale sau decizii a curtii supreme etc. Adaugi faptul ca legislatia este in continua schimbare, iar instantele sunt supra aglomerate, magistratilor  neoferinduli-se timpul necesar aprofundarii corecte a dosarelor rezulta un sistem in care toti magistratii care sunt activi profesionali vor fi vinovati garantat de "n" incalcari ale prevederilor legale daca imunitatea in ceea ce priveste deciziile luate este dizolvata.  Rezultatul poate fi unul cataclismic; putinii judecatori competenti si cu coloana vertebrala vor parasi sistemul spre avocatura, iar cei ce raman, vor fi perpetu la cheremul politicului, cine nu da sentinte "cum trebuie" este luat pe sus deoarece evident toti sunt vinovati de ceva pentru ca asa e sistemul croit. Riscam astfel sa ne intoarcem in anii 50 can secretarul de partid dcidea dupa bunul plac cum si cand sa se faca dreptate. Asta oare ne dorim?

Justitia nu functioneaza cum ar trebui, imbunatatile trebuie sa fie reale, intru interesul omului de rand si nu agravante, detrimentale statului de drept.

Unii cititori se pot intreba ce are Justitia cu Economia. Are! Dorinta controlului justitiei de catre politic nu rezida in realizarea derptati ci in control si deci in influenta asupra rezultatul muncii altora, a banilor si deci a modului in care functioneaza economia si spre beneficiul cui.

O justitie nefunctionala insemna diminuarea competitivitatii si deci a eficientei economice generale, insemna o alocarea gresita a resurselor si deci iarasi o diminuare a bunastarii economice, insemna o remunerare injusta a omului de rand pentru efortul depus.

Ca societate per ansamblu, trebuie sa fim foarte atenti ce acceptam din partea politicului, drumul spre iad e pavat cu bune intentii.

INCERTITUDINE

Azi, incertitudinea zilei de maine este mai mare ca niciodata. Si nu din cauze naturale ci din cauza concetrarii unei puteri enorme in mainle unor putini indivizi adesea complet rupti de realitate. Tasta "ENTER" de pe calculator a devenit cea mai letala arma imaginata vreodata datorita puterii de a decide viata si bunastarea a milioane si de ce nu a miliarde de oameni. Azi nu mai conteaza ca avem democratie sau dicatura, politicieni competenti sau nu, corecti sau banditii. Destinul ne este directionat la discretia altora prin simpla apasare a unui buton din bastioanele centralizarii financiare ce controleaza omniprezent cantitatea si costul banilor, bani ce sunt sangele economiei globale si unealta principala ce afecteaza bunastarea individuala a unui om. Cum poti sa ai certitudine atunci cand de simpla vointa a catorva zeci de oameni si a lor taste ENTER de pe calculator depinde bunastarea a nenumarate popoare?

Mai jos, va propun celor cunoscatori ai limbii engleze sa citi un articol in care lucrurile sunt expose poate altfel de cat in manualele Econ 101. Analiza trebuie sa fie duala, odata prin prisma impactului avut asupra economiei globale si inerent asupra celei Romanesti si odata prin prisma unei analize paralele a situatiei din Romania, cantitatea de baza monetara creata de BNR in ultimii zeci de ani, viteza de circulatie a banilor, masa monetara versus baza monetara, raportarea fata de PIB nominal etc.. si impactul real a acestor factori asupra economiei Romnesti, asupra antreprenorilor si asupra vietii omului de rand.

"
Charles Plosser and the 50% Contraction in the Fed's Balance Sheetby John P. Hussman, Ph.D
Last week, an unusual event happened in the money markets that should not escape the attention of investors. The yield on 3-month Treasury bills plunged to less than 5 basis points. As I noted this past January in Sixteen Cents: Pushing the Unstable Limits of Monetary Policy , a collapse in short-term yields to nearly zero is a predictable outcome of QE2, based on the very robust historical relationship between short-term interest rates and the amount of cash and bank reserves (monetary base) that people are willing to hold per dollar of nominal GDP:
"Barring external upward pressures on interest rates, a further non-inflationary expansion of the Fed's balance sheet of $400 billion, to $2.4 trillion (as contemplated under QE2), would imply the need for 3-month Treasury yields to fall to just 0.05%. Higher rates would be inflationary, because monetary velocity would not be sufficiently restrained. In effect, a further expansion in the monetary base requires that short-term interest rates decline enough to ensure a significant drop in velocity.
"In terms of liquidity preference, a completion of QE2 requires liquidity preference to increase to 16 cents per dollar of nominal GDP - easily the highest level in history. We hit 15 cents at the peak of the credit crisis. To get past that, short-term interest rates will have to decline to the point where there is no competition from interest rates at all, but where the slightest amount of interest rate pressure would either drive inflation higher or force a massive contraction in the Fed's balance sheet to avoid that outcome. Then what?"
On further review, that "16 cents" figure actually underestimates how extreme the situation will be within a few weeks. The monetary base has already surpassed $2.4 trillion. Indeed, as of Wednesday, the U.S. monetary base stood at $2.49 trillion. QE2, as presently contemplated, will actually bring the U.S. monetary base to over $2.6 trillion. As the Fed notes in its report Domestic Open Market Operations during 2010:
"With progress towards its statutory objectives of maximum employment and price stability disappointingly slow in the fall of 2010, most Committee members judged it appropriate to provide additional monetary accommodation. Accordingly, the FOMC announced at its November meeting that it intended to increase the total face value of domestic securities in the SOMA portfolio to approximately $2.6 trillion by the end of June 2011 by purchasing a further $600 billion of longer term Treasury securities in addition to any amounts associated with the reinvestment of principal payments on agency debt and MBS."
With nominal GDP at about $15 trillion, the U.S. economy will then have to hold well over 17 cents of base moneof base money per dollar of GDP. In order to prevent inflationary impact from this level of monetary base (that is, to prevent base money from becoming a "hot potato" that nobody is willing to hold), we estimate that 3-month Treasury bill yields will have to be sustained no higher than a few basis points until the Fed reverses course.

Tracking QE2

Market participants widely assume that they are relatively "safe" to take speculative risk through mid-year, on the belief that the Fed's policy of quantitative easing will be sustained through the end of June. But looking at the monetary data, it is not clear that the Fed's statement "by the end of the second quarter" means "precisely until the end of the second quarter."
We can evaluate the pace of QE2 in two ways. One is by looking directly at the monetary base. QE2 transactions expand the Fed's balance sheet, increasing its assets (Treasury debt) and simultaneously increasing its liabilities (currency and bank reserves). So we can measure the progress of QE2 by calculating the change in the monetary base since QE2 was initiated.
Monetary Base 11/03/10: $1985.1 billion
Monetary Base 04/06/11: $2490.3 billion
QE2 completed based on change in Monetary Base: $505.2 billion
A second way to evaluate the pace of QE2 is to go directly to the information on "permanent open market operations" (POMO) conducted by the Federal Reserve Bank of New York. However, the POMO figures also include reinvestment of principal repayments from mortgage-backed securities. So a portion of these transactions do not change the monetary base - they simply exchange mortgage-backed assets with Treasury securities. The cumulative par amount accepted by NY FRB from 11/04/10 through 04/07/11 is $523.2 billion
A $600 billion addition to the monetary base from QE2 would leave the Fed with only about $94.8 billion of QE2 transactions remaining. Alternatively, the targeted size of the Fed's SOMA (System Open Market Account) portfolio is $2600 billion at the end of QE2 (this is the primary repository of assets backing the monetary base, the remainder representing the Maiden Lane portfolios and about $11 billion in gold). As of April 6, the SOMA portfolio was already at $2421 billion. This would leave a larger $179 billion remaining to QE2, putting the program about 70% complete. The average pace of Fed purchases since February has been about $5.5 billion per business day, with about $4.7 billion adding to the monetary base, on average (the rest representing mortgage principal reinvestments). That leaves QE2 somewhere between 20 to 38 business days from completion.
The next FOMC meeting is on April 26-27. While there has been some debate on whether the Fed might decide at that meeting to terminate the policy of QE2 early, that debate is actually moot. By the time the Fed meets later this month, QE2 will already be at least be at least 85% complete.

Charles Plosser and the 50% contraction of the Fed's balance sheet

A week ago, Charles Plosser, the head of Philadelpha Federal Reserve Bank, argued that the Fed should increase short-term interest rates to 2.5% "starting in the not-too-distant-future," preferably during the coming year. Given the robust historical relationship between short-term yields and the amount base money per dollar of nominal GDP, we can make a fairly tight estimate of how much the Fed would have to contract the monetary base in order to achieve a 2.5% yield without provoking inflationary pressures. While the monetary base will be over $2.5 trillion by the end of this month, a 2.5% interest rate would require a contraction of about $1.4 trillion in the Fed's balance sheet, to a smaller monetary base of just over $1.1 trillion.
[Geeks Note: The interest rate estimates here are based on the inverse of the liquidity preference function, which explains 96% of the historical variation in money holdings as a fraction of nominal GDP. The dynamic equation is i = exp(4.25 - 129.87*M/PY + 84.42*M/PY_lagged_6_mos). This has the steady-state of i = exp(4.27 - 45.5*M/PY). See the original " Sixteen Cents" piece for further details].
In his comments, Plosser discussed a plan to sell about $125 billion in Fed holdings for every 0.25% increase in the Fed Funds rate. That overall estimate (implying $1.25 trillion in total balance sheet reductions) is slightly low, but close to our own calculations. Plosser's estimates correctly imply that a 2.5% non-inflationary interest rate target would require the Fed's balance sheet to contract by more than 50%.
The problem, however, is that the required shift in the monetary base is not linear. It's heavily front-loaded in the sense that massive reductions the Fed's balance sheet would be required in the first few hikes (see the scatter plot near the top of this comment). Based on the historical liquidity preference relationship (which explains about 96% of the variation in historical data), and assuming nominal GDP of $15 trillion, the following are levels of the monetary base consistent with a non-inflationary increase in short-term interest rates up to 2.5%. The non-inflationary provision is important. You can't just allow interest rates to rise without contracting the monetary base. Otherwise, as noted earlier, non-interest bearing money would quickly become a hot potato and inflation would predictably follow:
Treasury bill yields and monetary base consistent with price stability
0.03%: $2.60 trillion
0.25%: $1.92 trillion
0.50%: $1.68 trillion
0.75%: $1.54 trillion
1.00%: $1.44 trillion
1.25%: $1.36 trillion
1.50%: $1.30 trillion
1.75%: $1.24 trillion
2.00%: $1.20 trillion
2.25%: $1.16 trillion
2.50%: $1.12 trillion
The upshot is that Plosser's estimate of about $125 billion in asset sales for every 0.25% increase in yields is a reasonably accurate overall average, but the profile of required asset sales is enormously front-loaded. The first hike will be, by far, the most difficult. In order to achieve a non-inflationary increase in yields even to 0.25%, the Fed will have to reverse the entire amount of asset purchases it has engaged in under QE2. Indeed, the last time we observed Treasury bill yields at 0.25%, the monetary base was well under $2 trillion.
In my view, this is a major problem for the Fed, but is the inevitable result of pushing monetary policy to what I've called its "unstable limits." High levels of monetary base, per dollar of nominal GDP, require extremely low interest rates in order to avoid inflation. Conversely, raising interest rates anywhere above zero requires a massive contraction in the monetary base in order to avoid inflation. Ben Bernanke has left the Fed with no graceful way to exit the situation.
As a side note, it's probably worth noting that the Federal Reserve has already pushed its balance sheet to a point where it is leveraged 50-to-1 against its capital ($2.65 trillion / $52.6 billion in capital as reported the Fed's consolidated balance sheet ). This is a greater leverage ratio than Bear Stearns or Fannie Mae, with similar interest rate risk but less default risk. The Fed holds roughly $1.3 trillion in Treasury debt, $937 billion in mortgage securities by Fannie and Freddie, $132 billion of direct obligations of Fannie, Freddie and the FHLB, and nearly $80 billion in TIPS and T-bills. The maturity distribution of these assets works out to an average duration of about 6 years, which implies that the Fed would lose roughly 6% in value for every 100 basis points higher in long-term interest rates. Given that the Fed only holds 2% in capital against these assets, a 35-basis point increase in long-term yields would effectively wipe out the Fed's capital.
Still, the Fed also earns an interest spread between its assets and its liabilities, providing about 3% annually (as a percentage of assets) in excess interest to eat through, which would allow a further 50 basis point rise in interest rates over a 12-month period without wiping out that additional cushion. In that case, the interest paid on the Federal debt held by the Fed would be used to cover the Fed's losses, rather than being remitted back to the Treasury. In any event, it is clear that if the Federal Reserve was an ordinary bank, regulators would quickly shut it down.
To avoid the potentially untidy embarrassment of being insolvent on paper, the Fed quietly made an accounting change several weeks ago that will allow any losses to be reported as a new line item - a "negative liability" to the Treasury - rather than being deducted from its capital. Now, technically, a negative liability to the Treasury would mean that the Treasury owes the Fed money, which would be, well, a fraudulent claim, and certainly not a budget item approved by Congress, but we've established in recent quarters that nobody cares about misleading balance sheets, Constitutional prerogative, or the rule of law as long as speculators can get a rally going, so I'll leave it at that.

Looking Ahead
Assets compete. If you create a huge volume of non-interest bearing money, somebody somewhere has to hold it. So long as close substitutes such as Treasury bills offer any competition at all, investors try to shift out of the non-interest bearing stuff into the interest-bearing stuff. Of course, in equilibrium, that sort of shift is impossible in aggregate since somebody still has to hold the money. So the result of the Fed's quantitative easing is that short-term interest rates have dropped to about zero. As long as that happens, people are OK holding the money, and you don't need to have inflationary consequences, but the sensitivity to small errors becomes magnified. Meanwhile, QE has also caused investors to seek out riskier assets, and the result has been an increase in stock prices, commodity prices and a variety of speculative securities. As prices rise, prospective future returns fall. The process stops at the point where all assets, on a maturity- and risk-adjusted basis, are priced to achieve probable returns near zero.
And so here we are.
There are a few possible outcomes as we move forward. One is that the economy weakens, and the Fed decides to leave interest rates unchanged, or even to initiate an additional round of quantitative easing. In this event, it's quite possible that we still would not observe much inflation, provided that interest rates are held down far enough. Unfortunately, the larger the monetary base, the lower the interest rate required for a non-inflationary outcome. T-bills are already at less than 4 basis points. In the event of even another $200 billion in quantitative easing, the liquidity preference curve suggests that Treasury bill yields would have to be held at literally a single basis point in order to avoid inflationary pressures.
A second possibility is that we observe any sort of external pressure on short-term interest rates, independent of Fed policy. In that event, the Fed would have to rapidly contract its balance sheet in order to avoid an inflationary outcome. As noted above, even a quarter-percent increase in short-term interest rates would require a full-scale reversal of QE2. Alternatively, the Fed could leave the monetary base alone, and allow prices to restore the balance between base money and nominal GDP. In order to accommodate short-term interest rates of just 0.25% in steady-state, leaving the monetary base unchanged at present levels, a 40% increase in the CPI would be required. I doubt that we'll observe this outcome, but it provides some sense of what I mean when I talk about the Fed pushing monetary policy to its "unstable limits."
In case the foregoing comment seems preposterous, it's helpful to remember that the U.S. economy has never held even 10 cents of monetary base per dollar of nominal GDP except when short-term interest rates have been below 2%. We are presently approaching 17 cents. So you can think of the situation this way. Short-term interest rates of 2% are consistent with money demand of about 10 cents of base money per dollar of GDP. To get there, with the monetary base unchanged, you would have to increase nominal GDP (mostly through price increases) by 70%. Again, because the relationship is non-linear, this impact would be front-loaded. Significant inflation pressure would emerge in response to an increase of even 0.25% - 0.50% in short-term interest rates. Historically, it has taken about 6-8 months for such pressures to translate into observed inflation.
A third possibility is that the Fed intentionally reduces the monetary base, gradually moving interest rates higher as Plosser suggests. This is undoubtedly the best course, in my view, but it's important to recognize that there are already substantial risks baked in the cake as a result of the Fed's recklessness up to this point. The first 25 basis points will require an enormous contraction of the Fed's balance sheet. Risky assets have already been pushed to price levels that now provide very weak prospective returns. Our 10-year annual total return projection for the S&P 500 remains in the 3.4% area. Expected returns for shorter horizons are near zero or negative, but are associated with greater potential variability. Commodity prices have been predictably driven higher by the hoarding that results from negative short-term interest rates (if you expect inflation, but interest rates don't compensate, you have an incentive to buy storable goods now, and this process stops when commodity prices are so high that they are actually expected to depreciate relative to a broad basket of goods and services, to the same extent that money is expected to depreciate).
In short, the outcome of the present situation need not be rapid inflation, and need not be steep market losses. Rather, the predictable outcome is instability. If you put a brick on a flagpole, and keep raising the flagpole and adding more bricks, you don't have the luxury of predicting when the bricks will fall, or in what direction. What you do know, however, is that the situation is not stable. People may briefly be rewarded for standing directly below, cheering, while branding anyone who keeps their distance as fools or worse. But if you look closely, those cheerleaders are typically hiding enormous welts, scars and gashes from being repeatedly smacked over the head - if you look even closer, you'll find that they have typically thrived no better for it over the long-term. While it's possible to continue without unpleasant events, the Fed has already placed the course of the economy, inflation, and the financial markets beyond a comfortable scope of control should surprises emerge.

"

Foametea si legatura ei cu Fukushima, instabilitatea Araba si Biocombustibilii

Dezastrul din arhipelagul Nipon, chiar daca este de proportii cataclismice, va fi depasit de harnicul si curajosul popor Japonez. Ca si in cazul cutremurului de la Kobe, in 5 ani totul va fi istorie, sortat uitarii. Nu acelasi lucru cred ca poate fi spus de impactul acestui dezastru asupra producerii de energie nucleara.

Oamenii de rand, giganticele mase populare, indiferent in ce tara se afla ele, nu au capacitatea intelegerii ca beneficiile energiei nucleare sunt cu mult mai mari de cat riscurile aferente. Politicienii in perpetua goana dupa suportul maselor mai mult ca sigur vor merge catre inchiderea reactoarelor actuale, si blocarea dezvoltarii de reactoare viitoare marind astfel cu mult dependenta de energia fosila, (carbuni, gaz, petrol, etc). Cresterea cererii de petrol se intersecteaza astfel cu “Peak Oil” asigurand o potentiala crestere continua a pretului barilului. (Peak Oil nu cred ca mai poate fi serios demontat tinand cont de scaderea dramatica a productiei in Mexic – Cantarel, Norvegia – North Sea, reevaluarii in scadere masiva a rezervelor Shell sau Saudi Aramco, etc.).

Un grup de oameni poate flamanzi atunci cand pretul mancarii creste peste capacitatea acestora de a achizitiona minimul necesar imput caloric. Mancarea insemna agricultura, iar agricultura insemna energie fosila, gaz metan in ingrasaminte, pentrol in insamntare, recoltare, pesticizare si ierbicizare, si nu in ultim rand in transport si in procesarea productiei agricole.  Pe scurt, cresterea cererii de energie fosila va genera o crestere a pretului petrolului ce va genera o crestere a pretului mancarii, fapt ce va mari drastic numarul oamenilor ce vor suferi de foame.

Din pacate lucrurile nu se termina aici. Foametea genereaza instabilitate, miscarile din lumea araba fiind elocvente in aceasta privinta. Nu fundamentalismul Islamic a reusit sa rastoarne autoritatile statale, si nici coruptia conducatorilor sau dorinta de libertate democratica in stil vestic. Foametea este scanteia ce a provocat si inca provoaca instabilitatea in lumea araba. Cum reactioneaza autoritatile statale ale tarilor producatoare de petrol? Simplu, sa luam exemplul Arabiei Saudite ce si-a cumparat linistea prin intermediul unui support financiar claselor sociale defavorizate de 35 Miliarde Dolari. Dar de unde sa aibe statul Saudit acesti bani daca nu dintr-o crestere si mai mare a pretului petrolului? Pret marit ce va genera o crestere a pretului alimentelor ce la rand va putea genera o reactie in lant de cresteri subsecvente. Dar nu toate statele producatoare de petrol reusesc sa isi cumpere linistea, in unele, foametea ducand la revolte ce degenreaza in razboi civil, si de aici oprirea exportului de petrol, vezi Libia, si Bahrein: asta cauzeaza cresterea pretului petrolului, si iarasi avem un lant vicios de crestere a pretului mancarii

Un pret ridicat al petrolului face rentabila productia de biocombustibili, biogaz (etanolul) si biodizel. Acest lucru diminueaza semnificativ productia agricola alimentara, o productie scazuta pe fundamental unei cereri in crestere generaza marirea semnificativa a preturilor (se poate observa la pret grau, porumb, etc), mecanismul marire pret alimente si foamete ne mai trebuind fi explicat din nou.  

In paragrafele anterioare am mentionat cresterea continua a cererii atat pentru energie cat si pentru produsele energetice. Pe lnga cauzele clasice gen crestere demografica si crestere economica, o alta cauza majora este tiparirea de bani fara acoperire (“Quantitative Easing” spre exemplu) la nivel global cu efect profund inflationist. Din pacate acesti bani tipariti ajung mai intii la anumite clase selecte ale societatii ce isi permit sa liciteze in sus pretul atat al energiei cat si cel al alimentelor, in detrimentul claselor sarace la care acesti bani ajung deaja depreciati de puterea de cumparare initial tiparita. Tiparirea fara acoperire si pierderea puterii de cumparare a banilor genereaza refugii in produsele financiare cu support energetic si sau alimentar. Pe fondul acestor refugii, o intrega industrie speculativa a explodat in ultimul deceniu, amplificand si mai mult riscurile de escalare a preturilor alimentare si energetice.

Recent, un studiu Japonez a identificat Romania ca fiind un candidat serios la o potentiala criza alimentara. Reactile autohtone la aceasta stire au fost din pacate profund politicizate, adevarul fiind totusi ca noi Romanii suntem dependenti in proportie de 60-70% de alimente importate. Cum de am ajuns din granarul Europei aici?

Isărescu: “Stimularea consumului este o idee proastă"

Presedintele Bancii Nationale Romane (BNR), Domnul Mugur Isarescu, a iesit recent pe mass madia si a proclamat sus si tare ca “Stimularea consumului este o idee proasta”. De acord! Dar de ce BNR sub obladuirea sa in ultimi 21 de ani a practicat tocmai contrariul a ceea ce propavaduieste?

Precum am mai scris in articole anterioare, BNR a marit baza monetara din economie de 8 ori in ultimi 8 ani. (800%) Tiparirea de bani fara acoperire si distribuirea acestora in economie genereaza cerere de consum fara acoperire in productie. Aceasta cerere suplimentara este echilibrata de inflatie, unde pretul unitar creste pana cand cantitatea de bani este proportionala cu pretul bunurilor si serviciilor produse. Cererea suplimentara generata de tiparirere de bani fara acoperire este echilibrata si de satisfacerea acestei cereri cu bunuri si servicii produse in alta parte. Importuri mai exact. De aici vin si deficitele pana nu demult enorme ale Romaniei moderne. Dar sa exemplificam:

Asumam o economie in echilibru formata din productie de 10 oua si o cantitate de bani de 10 lei. Ce se intampla daca Banca Nationala tipareste fara acoperire inca 10 lei si distribuie acesti bani populatiei prin variate metode? Cantitatea de bani va creste la 20 de Lei, cererea de oua va creste la 20 de oua, dar economia produce doar zece! De unde diferenta? DIN IMPORT! Si IATA CUM BNR STIMULEAZA CONSUMUL NESABUIT!  Povestea reala este ceva mai complicata, cererea suplimentara generata de tiparire fara acoperire fiind echilibrata de o combinatie intre inflatie, importuri si politici fiscale.

Povestea nu se opreste aici, metodele prin care BNR stimuleaza activ consumul de bunuri si servicii fara acoperire, hai sa il numim consum nesabuit, nu se sfarste cu tiparnita. Prin puterea de reglementare asupra sistemului bancar, BNR s-a folosit din plin si de aceasta parghie pentru stimularea consumului. In plina bula expansionista, clar nesustenabila chiar si unui orb de ce oare BNR a relaxat creditarea pana la limite absolut jenante? Cine a aprobat ca rata lunara la credite sa poata creste de la 30% la 70% din veniturile medii lunare? Si asta la momentul in care romania consuma mai mult de cat producea in valoare de peste 20 miliarde EURO! Intr-un moment in care consumul era clar nesustenabil BNR a turnat gaz pe foc stimuland si mai mult un consum nesabuit fapt ce a garantat ca actuala recesiune sa fie mult mai dura de cat ar fi trebuit sa fie. 

Pentru ca stimularea consumului nesabuit sa fie garantata, BNR a mers si mai departe! A garantat preturi accesibile bunurilor din import! Cum? Folosinduse de prerogativele legislative pentru a ghida cursul RON la valori ce confera putere de cumparare artificial de mare, mult peste capacitatea naturala a economiei. De la revolutie si pana azi, BNR a practicat mereu dobanzi de referinta cu mult peste cele dictate de echilibrul economic, stimuland astfel finantarea prin capital strain a consumului nesabuit autohton.  

Domnul Mugur Isarescu, arata cu degetul ideile proaste din ograda politicienilor refuzand sa observe ideile catastrofale ce le impune noua tuturor. 

Observa oare cineva ca ideile proaste ale politicienilor de stimulare a consumului nesustenabil sunt posibile doar sub obladuirea BNR? Cu ce bani maresc politicienii beneficiile populiste de crestere a veniturilor si asistentei sociale neacoperite in crestere de productivitate? Cu bani imprumutati intern si extern de catre statul roman. Fara tiparnita BNR, creditarea interna a statului s-ar fi lovit de zid de mult timp, iar ce externa asisderea (fara managementul cursului de schimb si a dobanzii de referinta).

CONCLUZIE:

BNR a fost si este promotorul principal al stimularii cresterii consumului nesustenabil, neacoperit de crestere a productiei de bunuri si servicii.

NEDUMERIRE:

Imi este greu sa cred ca cele scrise mai sus nu sunt arhi cunoscute si intelese de conducatorii BNR, ce nu pot sa inteleg insa este de ce se iau atatea masuri de stimulare a consumului bunurilor de sorginte straina cand acest lucru clar dauneaza grav tuturor locuitorilor acestei tari?

Foametea si Aurul

Dupa cum toata lumea stie Romania este dependenta de importuri pentru a asigura hrana necesara populatiei. Dar ce s-ar intampla daca brusc nu am mai avea bani cu ce sa cumparam din tari straine alimentele necesare supravietuirii? O criza alimentara de proportii, o foamete ce ar depasi cu mult istorioarele Nord Coreene mai mult sau mai putin recente.

Poate criza actuala sa declanseze un cataclism alimentar in Romania? Deocamdata nu, chiar daca anumite categorii sociale mai sarace s-ar putea trezi cu venituri insuficiente pentru asigurarea unui minim necesar imput caloric.

In toamna anului 2008 intreg sistemul financiar global bazat pe bani fara nici o valoarea intrinseca (fiat) a fost la un pas de colaps. Greselile ce au generat criza, nu au fost solutionate, din contra, alcoolicul a fost tratat cu si mai mult alcool pentru a fi scos din sevraj. Astazi valoarea diferitelor instrumente speculative financiare depaseste cu mult un quantum de zece ori produsul brut global. Riscul unei viitoare panici bancare globale ce ar putea genera rejectarea totala a banilor fara valoare intrinseca de catre populatie nu este exclus, Intrebarea nu este daca, ci cand?

Pentru evitarea unei catastrofe in situatia unei panici bancare in care banii actuali ar ramne fara valoare, majoritatea statelor suverane, mentin rezerve de aur. Chiar daca aurul este considerat in ziua de azi o relicva barbara din punct de vedere financiar, nimeni nu poate nega faptul ca puterea de cumparare a aurului s-a pastrat nealterata de la inceputul civilizatiei umane si pana azi.

In situatia unei crize globale in care nimeni nu mai accepta plata in bani fara valoare intrinseca, rezerva de valuta a Romaniei ar valora zero. Cu ce ar mai achizitiona Romania necesarul de hrana pentru evitarea unei foamete? Singurul raspuns posibil, cu aurul din rezerva.

Oficial Romania prin intermediul Bancii Nationale Romane are o rezerva de aur de 103.7 tone. O mica parte se afla Romania, restul este depozitat / imprumutat prin intermediul unor burse specializate din Londra, Zurich etc. Exista suspiciuni ce par bine intemeiate (aici las cititorul sa se documenteze singur) ca principalele burse de tranzactionare a aurului inclusiv LBMA practica impreuna cu BIS (Bank of International Settlements) un sistem fractional reserve (rezerve fractionare). Pentru necunoscatori asta insemna ca daca 100 de persoane aduc spre depozitare 100 de lingouri, bursa in loc sa pastreze in siguranta cele 100 de lingouri le imprumuta in in mare parte in mod netransparent pentru a isi mari profiturile. Cand bursa mai are fizic in seif doar 5 lingouri este sufficient ca sa vina la ghiseu zece persoane sa ceara zece lingouri ca bursa intra in incapacitate de a returna lingourile. Chiar daca aceste burse ar fi bine capitalizate de bancile centrale cu bani fara valoare intrinsica in situatia unei crize globale sus mentionate, valoarea banilor ar tinde catre zero iar aurul ca pret in acesti bani ar tinde catre infinit facand achizitionarea aurului de pe piata de catre burse pentru inapoierea aurului fizic datorat imposibil.  

Pe scurt, sansele ca intr-o criza bancara globala, Romania sa isi recupereze aurul depozitat sau imprumutat peste hotare este inexistent, negand astfel insasi rolul aurului de rezerva pentru zile negre atunci cand nici un alt mijloc de schimb nu ar mai avea valoare.    

Tinand cont de actuala instabilitate economica si politica globala care sunt oare sansele ca in urmatorii 10 sau 20 sau 30 de ani sa avem o criza bancara globala?  Chiar daca mici, ori ce risc este mult prea mare pentru o Romanie dependenta de atlii alimentar si cu o rezerva de aur potential indisponibila tocmai atunci cand ar fi nevoie de ea mai mult si mai mult.

Dependenta alimentara nu este singura, ea se extinde si asupra energiei si altor resurse naturale strict necesare vietii de zi cu zi.

Imi vine greu sa cred ca BNR nu ia decizii altfel de cat prin perspectiva unei anlaize de risc asupra sigurantei nationale, si totusi de ce a instrainat aurul?

Incalca Banca Nationala Romana Legiile si Constitutia?

Prin atributiile sale, Banca Nationala Romana are la indemna toate uneltele legislative necesare pentru:

            - A mentine puterea de cumparare a economiilor si salariilor cetatenilor Romaniei.

            - A asigura cadru necesar libertatii economice si a concurentei loiale.

            - A asigura fundamentul necesar dreptului la proprietate privata.

Sa analizam succint activitatea BNR versus ceea ce ii este permis de Legea de Functionare a BNR si de Constitutia Romaniei:

1. Conform Legii nr. 312 din 28.iun.2004 Monitorul Oficial, Partea I 582 30.iun.2004 Intrare în vigoare la 30.iul.2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Capitolul 1, Articolul 1, Aliniatul (1). “Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.” 

In lipsa unei explicatii specifice a termenilor folositi in Legea sus mentionata apelam ca baza legala la Dictionarul Explicativ Roman, conform caruia:

STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis. Sursa: DEX '98

Expresia “Stabilitatea Preturilor” este strins asociata cu inflatia. Conform Dictionarului Explicativ Roman:

INFLÁȚIE, inflații, s. f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiúne s. f.] – Din fr. inflation.
Sursa: DEX '98

BNR prin legislatia in vigoare are la indemana toate uneltele necesare controlului cantitatii banilor, atat al bazei monetare si a numerarului aflat in circulatie cat si a masei monetare extinse.

Pentru simplificare, sa alegem un exemplu cit de simplu posibil, o economie in care anual se produc 10 oua si in care cantitatea totala a banilor este 10 lei. De aici deducem cu usurinta faptul ca prin mecanismul pieteii libere de cerere oferta, pretul unui ou va costa 1 leu. Ca atare daca la inceputul anului 2002 un ou costa un leu iar BNR ar fi mentinut cantitatea de bani stabila, azi un ou ar costa aceasi suma si adica 1 leu.

Sa apelam la informatii statistice aflate la dispozitia publicului pe pagina web www.bnr.ro.

Media Bazei Monetare Zilnice la sfarsitul anului 2001 era de 5.719,5 mii lei. La sfirsitul anului 2009 aceeasi medie a bazei monetare era de 45.800,2 mii lei. In 8 ani BNR a marit cantitatea banilor de 8 ori. Revenind la exemplu sus mentionat un obiect ce la inceputul anului 2002 costa un leu, nu ar fi de mirare ca acum sa coste 8 lei.

Prin mecanismul sus mentionat, prin legislatia in vigoare, BNR poate fi lesne banuit ca este autorul desavrasit al ne-mentinerii si a instabilitatii preturilor in Romania contrar total Obiectivului fundamental al Activitatii Bancii Nationale Romane stabilit prin legea Legii nr. 312 din 28.iun.2004.

2. ARTICOLUL 45 - Libertatea economica  din CONSTITUTIA ROMANIEI impune: “Accesul liber al persoanei la o activitate economica”.  In acelasi timp, ARTICOLUL 135 – Economia din CONSTITUTIA ROMANIEI impune ca: (1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure:  a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale,

- Libertatea persoanelor la o activitate economica este grav viciata de abaterea activitatilor BNR de la regulile economiei de piata prin actiuni concentrate de scadere a puterii de cumparare a monedei de referinta impusa prin lege in Romania. Suplimentar actiunilor de scadere a puterii de cumparare a monedei nationale, BNR mentine un control artificial asupra ratei de referinta, dictand astfel pretul banilor. Prin stabilirea arbitrara si artificiala in afara mecanismelor pietei libere de cerere oferta a pretului banilor cat si a cantitatii acestora BNR poate fi lesne banuit ca incalca drepturile constitutionale ale cetatenilor Romaniei.

Cateva exemple ale efectelor negative asupra Cetatenilor Romaniei a actiunilor BNR ca urmare a controlului artificial al cantitatii si valorii banilor:

- Dobanzi Bancare mai mici datorate lichditatii injectate de BNR in sistemul bancar. In lipsa acestor lichiditati, prin mechanism cerere oferta, bancile comerciale ar plati dobanzi mai mari pentru a isi satisface nevoile financiare, acest lucru ar fi direct in interesul Cetatenilor Romaniei.

- Dobanzi la Credite mai mari de cat ar rezulta din echilibru cerere oferta. Prin continua marire a cantitatii de bani, puterea de cumparare a monedei nationale este in perpetua scadere, fapt ce pune presiune pe moneda nationala. Acest lucru este contrabalansat de marirea ratei de de referinta (a costului banilor) artificial de mult. Mai multde detalii in articole anterioare Aici si Aici.

- Banii noi creati de BNR au un efect de concurenta neloiala deoarece acele entitati ce intra in posesia lor primi, ii pot folosi inainte ca acestia sa isi piarda puterea de cumparare.

3. Conform CONSTITUTIEI ROMANIEI, ARTICOLUL 44 - Dreptul de proprietate privata, Aliniatul (2) impune: Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.`  ARTICOLUL 136 – Proprietatea al CONSTITUTIEI ROMANIEI la Aliniatu (5) impune:  Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.

In lipsa unei explicatii precise a termenelor folosite in Constitutie apelam la suportul legal oferit de definitiile Dictionarului Explicativ Roman:

PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; ….. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis.  Sursa: DEX '98

BAN¹, bani, s. m. …. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată;. ….. Sursa: DEX '98

MÁRFĂ mărfuri f. 1) Bun (material) destinat schimbului pe piață. …… [G.-D. mărfii] /<ung. marha  Sursa: NODEX

Conform Definitiilor legal oficiale, Proprietatea se refera la un “bun”. Acesta desigur poate sa fie mobil sau imobil. “Banul”, conform definitiei legal oficiale este considerat el insusi o marfa, si un echivalent general al acestora. Cum un “Bun” este considerat o “Marfa” (vezi mai sus), de aici deducem ca din punct de vedere lingvistic legal, Banul este un Bun, o Proprietate protejata de Constitutie in Articolele 44 si 136.

Cum BNR este implicat activ in deprecierea puterii de cumparare a banului impus prin lege ca moneda de circulatie nationala, putem deduce potentiala banuiala ca BNR incalca DREPTUL LA PROPRIETATE a cetatenilor Romaniei.

Se vor autosesiza intitutiile statului abilitate pentru a analiza si remedia aceaste potentiale grave incalcari a legiilor si Constitutiei Romaniei cu consecinte deosebit de nefaste asupra diminuarii continuii a puterii de cumparare a economiilor si salariilor cetatenilor Romaniei si a subminarii libertatii economice prin vicierea economiei libere, a concurentei loiale si a principiului cererii si ofertei?  Constitutia Romaniei la  ARTICOLUL 52 - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica impune ca:  (1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.