Foametea si Aurul

Dupa cum toata lumea stie Romania este dependenta de importuri pentru a asigura hrana necesara populatiei. Dar ce s-ar intampla daca brusc nu am mai avea bani cu ce sa cumparam din tari straine alimentele necesare supravietuirii? O criza alimentara de proportii, o foamete ce ar depasi cu mult istorioarele Nord Coreene mai mult sau mai putin recente.

Poate criza actuala sa declanseze un cataclism alimentar in Romania? Deocamdata nu, chiar daca anumite categorii sociale mai sarace s-ar putea trezi cu venituri insuficiente pentru asigurarea unui minim necesar imput caloric.

In toamna anului 2008 intreg sistemul financiar global bazat pe bani fara nici o valoarea intrinseca (fiat) a fost la un pas de colaps. Greselile ce au generat criza, nu au fost solutionate, din contra, alcoolicul a fost tratat cu si mai mult alcool pentru a fi scos din sevraj. Astazi valoarea diferitelor instrumente speculative financiare depaseste cu mult un quantum de zece ori produsul brut global. Riscul unei viitoare panici bancare globale ce ar putea genera rejectarea totala a banilor fara valoare intrinseca de catre populatie nu este exclus, Intrebarea nu este daca, ci cand?

Pentru evitarea unei catastrofe in situatia unei panici bancare in care banii actuali ar ramne fara valoare, majoritatea statelor suverane, mentin rezerve de aur. Chiar daca aurul este considerat in ziua de azi o relicva barbara din punct de vedere financiar, nimeni nu poate nega faptul ca puterea de cumparare a aurului s-a pastrat nealterata de la inceputul civilizatiei umane si pana azi.

In situatia unei crize globale in care nimeni nu mai accepta plata in bani fara valoare intrinseca, rezerva de valuta a Romaniei ar valora zero. Cu ce ar mai achizitiona Romania necesarul de hrana pentru evitarea unei foamete? Singurul raspuns posibil, cu aurul din rezerva.

Oficial Romania prin intermediul Bancii Nationale Romane are o rezerva de aur de 103.7 tone. O mica parte se afla Romania, restul este depozitat / imprumutat prin intermediul unor burse specializate din Londra, Zurich etc. Exista suspiciuni ce par bine intemeiate (aici las cititorul sa se documenteze singur) ca principalele burse de tranzactionare a aurului inclusiv LBMA practica impreuna cu BIS (Bank of International Settlements) un sistem fractional reserve (rezerve fractionare). Pentru necunoscatori asta insemna ca daca 100 de persoane aduc spre depozitare 100 de lingouri, bursa in loc sa pastreze in siguranta cele 100 de lingouri le imprumuta in in mare parte in mod netransparent pentru a isi mari profiturile. Cand bursa mai are fizic in seif doar 5 lingouri este sufficient ca sa vina la ghiseu zece persoane sa ceara zece lingouri ca bursa intra in incapacitate de a returna lingourile. Chiar daca aceste burse ar fi bine capitalizate de bancile centrale cu bani fara valoare intrinsica in situatia unei crize globale sus mentionate, valoarea banilor ar tinde catre zero iar aurul ca pret in acesti bani ar tinde catre infinit facand achizitionarea aurului de pe piata de catre burse pentru inapoierea aurului fizic datorat imposibil.  

Pe scurt, sansele ca intr-o criza bancara globala, Romania sa isi recupereze aurul depozitat sau imprumutat peste hotare este inexistent, negand astfel insasi rolul aurului de rezerva pentru zile negre atunci cand nici un alt mijloc de schimb nu ar mai avea valoare.    

Tinand cont de actuala instabilitate economica si politica globala care sunt oare sansele ca in urmatorii 10 sau 20 sau 30 de ani sa avem o criza bancara globala?  Chiar daca mici, ori ce risc este mult prea mare pentru o Romanie dependenta de atlii alimentar si cu o rezerva de aur potential indisponibila tocmai atunci cand ar fi nevoie de ea mai mult si mai mult.

Dependenta alimentara nu este singura, ea se extinde si asupra energiei si altor resurse naturale strict necesare vietii de zi cu zi.

Imi vine greu sa cred ca BNR nu ia decizii altfel de cat prin perspectiva unei anlaize de risc asupra sigurantei nationale, si totusi de ce a instrainat aurul?

Incalca Banca Nationala Romana Legiile si Constitutia?

Prin atributiile sale, Banca Nationala Romana are la indemna toate uneltele legislative necesare pentru:

            - A mentine puterea de cumparare a economiilor si salariilor cetatenilor Romaniei.

            - A asigura cadru necesar libertatii economice si a concurentei loiale.

            - A asigura fundamentul necesar dreptului la proprietate privata.

Sa analizam succint activitatea BNR versus ceea ce ii este permis de Legea de Functionare a BNR si de Constitutia Romaniei:

1. Conform Legii nr. 312 din 28.iun.2004 Monitorul Oficial, Partea I 582 30.iun.2004 Intrare în vigoare la 30.iul.2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, Capitolul 1, Articolul 1, Aliniatul (1). “Obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.” 

In lipsa unei explicatii specifice a termenilor folositi in Legea sus mentionata apelam ca baza legala la Dictionarul Explicativ Roman, conform caruia:

STABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi stabil, solid, trainic; soliditate, statornicie; fermitate. ♦ Durabilitate, trăinicie. ♦ Faptul de a-și păstra locul, de a nu fi mișcat din loc; fixitate. – Din fr. stabilité, lat. stabilitas, -atis. Sursa: DEX '98

Expresia “Stabilitatea Preturilor” este strins asociata cu inflatia. Conform Dictionarului Explicativ Roman:

INFLÁȚIE, inflații, s. f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase bănești peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiúne s. f.] – Din fr. inflation.
Sursa: DEX '98

BNR prin legislatia in vigoare are la indemana toate uneltele necesare controlului cantitatii banilor, atat al bazei monetare si a numerarului aflat in circulatie cat si a masei monetare extinse.

Pentru simplificare, sa alegem un exemplu cit de simplu posibil, o economie in care anual se produc 10 oua si in care cantitatea totala a banilor este 10 lei. De aici deducem cu usurinta faptul ca prin mecanismul pieteii libere de cerere oferta, pretul unui ou va costa 1 leu. Ca atare daca la inceputul anului 2002 un ou costa un leu iar BNR ar fi mentinut cantitatea de bani stabila, azi un ou ar costa aceasi suma si adica 1 leu.

Sa apelam la informatii statistice aflate la dispozitia publicului pe pagina web www.bnr.ro.

Media Bazei Monetare Zilnice la sfarsitul anului 2001 era de 5.719,5 mii lei. La sfirsitul anului 2009 aceeasi medie a bazei monetare era de 45.800,2 mii lei. In 8 ani BNR a marit cantitatea banilor de 8 ori. Revenind la exemplu sus mentionat un obiect ce la inceputul anului 2002 costa un leu, nu ar fi de mirare ca acum sa coste 8 lei.

Prin mecanismul sus mentionat, prin legislatia in vigoare, BNR poate fi lesne banuit ca este autorul desavrasit al ne-mentinerii si a instabilitatii preturilor in Romania contrar total Obiectivului fundamental al Activitatii Bancii Nationale Romane stabilit prin legea Legii nr. 312 din 28.iun.2004.

2. ARTICOLUL 45 - Libertatea economica  din CONSTITUTIA ROMANIEI impune: “Accesul liber al persoanei la o activitate economica”.  In acelasi timp, ARTICOLUL 135 – Economia din CONSTITUTIA ROMANIEI impune ca: (1) Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta. (2) Statul trebuie sa asigure:  a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale,

- Libertatea persoanelor la o activitate economica este grav viciata de abaterea activitatilor BNR de la regulile economiei de piata prin actiuni concentrate de scadere a puterii de cumparare a monedei de referinta impusa prin lege in Romania. Suplimentar actiunilor de scadere a puterii de cumparare a monedei nationale, BNR mentine un control artificial asupra ratei de referinta, dictand astfel pretul banilor. Prin stabilirea arbitrara si artificiala in afara mecanismelor pietei libere de cerere oferta a pretului banilor cat si a cantitatii acestora BNR poate fi lesne banuit ca incalca drepturile constitutionale ale cetatenilor Romaniei.

Cateva exemple ale efectelor negative asupra Cetatenilor Romaniei a actiunilor BNR ca urmare a controlului artificial al cantitatii si valorii banilor:

- Dobanzi Bancare mai mici datorate lichditatii injectate de BNR in sistemul bancar. In lipsa acestor lichiditati, prin mechanism cerere oferta, bancile comerciale ar plati dobanzi mai mari pentru a isi satisface nevoile financiare, acest lucru ar fi direct in interesul Cetatenilor Romaniei.

- Dobanzi la Credite mai mari de cat ar rezulta din echilibru cerere oferta. Prin continua marire a cantitatii de bani, puterea de cumparare a monedei nationale este in perpetua scadere, fapt ce pune presiune pe moneda nationala. Acest lucru este contrabalansat de marirea ratei de de referinta (a costului banilor) artificial de mult. Mai multde detalii in articole anterioare Aici si Aici.

- Banii noi creati de BNR au un efect de concurenta neloiala deoarece acele entitati ce intra in posesia lor primi, ii pot folosi inainte ca acestia sa isi piarda puterea de cumparare.

3. Conform CONSTITUTIEI ROMANIEI, ARTICOLUL 44 - Dreptul de proprietate privata, Aliniatul (2) impune: Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.`  ARTICOLUL 136 – Proprietatea al CONSTITUTIEI ROMANIEI la Aliniatu (5) impune:  Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice.

In lipsa unei explicatii precise a termenelor folosite in Constitutie apelam la suportul legal oferit de definitiile Dictionarului Explicativ Roman:

PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; ….. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis.  Sursa: DEX '98

BAN¹, bani, s. m. …. Echivalent general al valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de schimb și de plată;. ….. Sursa: DEX '98

MÁRFĂ mărfuri f. 1) Bun (material) destinat schimbului pe piață. …… [G.-D. mărfii] /<ung. marha  Sursa: NODEX

Conform Definitiilor legal oficiale, Proprietatea se refera la un “bun”. Acesta desigur poate sa fie mobil sau imobil. “Banul”, conform definitiei legal oficiale este considerat el insusi o marfa, si un echivalent general al acestora. Cum un “Bun” este considerat o “Marfa” (vezi mai sus), de aici deducem ca din punct de vedere lingvistic legal, Banul este un Bun, o Proprietate protejata de Constitutie in Articolele 44 si 136.

Cum BNR este implicat activ in deprecierea puterii de cumparare a banului impus prin lege ca moneda de circulatie nationala, putem deduce potentiala banuiala ca BNR incalca DREPTUL LA PROPRIETATE a cetatenilor Romaniei.

Se vor autosesiza intitutiile statului abilitate pentru a analiza si remedia aceaste potentiale grave incalcari a legiilor si Constitutiei Romaniei cu consecinte deosebit de nefaste asupra diminuarii continuii a puterii de cumparare a economiilor si salariilor cetatenilor Romaniei si a subminarii libertatii economice prin vicierea economiei libere, a concurentei loiale si a principiului cererii si ofertei?  Constitutia Romaniei la  ARTICOLUL 52 - Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica impune ca:  (1) Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.

“Mai bine”, simple thinking

Peste tot in mas media auzim multiple solutii pentru ca noi, Romanii, sa traim mai bine, de la taieri de salarii la tiparit de bani. Inainte de a raspunde cum am putea traii mai bine hai sa stabilim o scurta si succinta definitie la “a traii mai bine”:

1. Sa avem mai multa mancare, mai diversa si mai calitativa.

2. Sa avem locuinte mai mari, mai frumoase, mai calduroase, si mai bine utilate.

3. Sa avem servicii medicale mai de buna calitate, si acces corespunzator la medicatie.

4. Sa avem parte de alte necesitati precum educatie, distractie, acces la cultura, turism, hobiuri etc.

Pornind de la fiecare individ in parte ce ar fi necesar pentru un trai “mai bun”?

Simplu, mai multi bani. Si bani acoperiti in productie bunuri si servicii, nu bani tiparti din neant a la BNR precum am fost obisnuiti in ultimi zeci de ani.

BABESTE gandind, cum ar putea obtine cetateanul obisnuit mai multi bani?

-         De la stat, prin variate scheme de asistenta sociala? NU! Statul nu are bani, si daca ii are sunt tipariti fara acoperire, mai multi bani neinsemnand si putere de cumparare mai mare.

-         De la firme administrate de stat? NU! Firmele administrate de stat sunt conduse de oameni numitii pe criterii clientelare nu de competenta; firmele statului fiind deseori victime sigure ale variatelor metode de coruptie, neputand fi sufficient de productive petru asigurarea profitabilitatii si pentru asigurarea unor salalarii ce sa permita prosperitatea reala a angajatilor.

-         Modurile in care veniturile salariatilor pot creste in mod real sunt:

o        Atunci cand forta de munca devine resursa limita de care depinde potentialul profitatbilitatii unei firme. In aceasta situatie toate firmele vor dori sa angajeze cati mai multi oameni pentru a isi mari profitabilitatea, iar prin efectul economiei libere de piata si prin echilibru cerere oferta, salariile ar creste in mod natural si sustenabil.

o        Atunci cand productivitatea muncii creste, cand prin acelasi efort producem mai mult si mai bine.

Ce trebuie sa facem ca forta de munca sa devina resursa cea mai importanta, si resursa cea mai necesara?

-         Sa marim legatura intre munca si beneficii. Actual, statul isi insuseste peste 80% din rezultatul muncii unui salariat. Acest procenaj trebuie sa scada semnificativ, pentru a incuraja cu adevarat  munca, creativitatea, initiativa si alte aspecte strict necesare prosperitatii. Oamenii trebuie sa fie motivati pentru a munci mai mult prin posibilitatea insusirii in mai mare masura a beneficiilor materiale rezultate. Azi cand statul iti ia peste 80% din rezultatul efortului depus, ce rost mai are acesta?

-         Sa permitem cresterea consumului; consum mai mare insemna cerere mai mare pentru produsele si serviciile firmelor si deci cerere mai mare pentru forta de munca. Aici se poate instaura un  ciclu benefic unde venituri mai mari generate de mai multi salariati si de salarii mai mari creste cererea produselor si serviciilor oferite de firme, ce iarasi creste cererea de resursa umana si asa mai departe.

-         Sa diminuam impedimentele legislative si reglementatorii puse in calea flexibilitatii fortei de munca.

-         Sa cream conditiile in care oameni cu initiativa, forta de munca, inteligenta si aptitudini antreprenoriale sa poata economisi banii necesari prornirii de noi firme si conditiile necesare ca acestia sa poata porni aceste firme petru a absoarbe forta de munca disponibila, pentru a  produce bunuri si servicii cerute de piata.

Cum crestem productivitatea muncii?

-         Prin tehnologizarea si automatizarea productiei. Acest lucru este posibil doar daca diminuam fiscalitatea si eliminam tiparirea de bani fara acoperire.  

-         Prin permiterea selectiei naturale a conducatorilor firmelor. Antreprenorii incompetenti trebuie lasati sa intre in insolventa, cei competenti trebuie lasati cat mai liberi, pentru ca piata sa ii remunereze si sa le permita acestora extinderea si mai mare a activitatii.

-         Prin protejarea activitatilor antreprenoriale autohtone de competitie neloiala externa.

Romania, are resurse naturale, are resurse umane, are o populatie suficient de mare pentru a asigura o masa critica a cererii de bunuri si servicii. Este la latitudinea noastra sa cream combinatia optima intre resursele disponibile pentru a ne auto satisface nevoile necesare de bunuri si servicii,  pentru a avea cu totii o viata mai buna.

Mirajul “Investitiilor Straine”

Cat de benefice sunt investitiile straine in Romania?

Inainte de a analiza si trage concluzii, trebuie sa intelegem mecanismul acestor investitii:

A. Entitate fizica si juridica vine in Romania cu “bani” sau “assets” sub forma de echipamente, “know how”,  etc.

B. Entitatea fizica si sau juridica externa acceseaza finantare locala pentru a amplifica profitabilitatea capitalului propriu. In marea majoritate a cazurilor, finantarea locala este generata de depozitele persoanelor fizice si juridice autohtone.

C. Entitatea fizica sau juridica investeste capitalul propriu si cel imprumutat in activitate generatoare de profit.

D. Entitatea fizica sau juridica externa vinde persoanelor fizice sau juridice autohtone rezultatul investitiei si repatriaza profitul sau mentine investitia si repatriaza profitul pe termen lung in fiecare an. 

1. Investitii Imobiliare Residentiale, Comerciale, Logistice

Exemplu (ce s-a intamplat)

- Achizitie teren 500,000 Euro

- Achizitii similare din partea altor investitori ridica piata imobiliara si duce pretul terenului la 1,5mE.

- Investitorul strain investeste inca 500,000 Euro in “Soft Costs”, demararea lucrarilor.

- Investitorul vine cu aport total “Own Equity” 2mEuro si obtine finantare banca de 15mEuro.

- Total Investitii 0.5 + 0.5 + 15 = 16 M Euro.

- Vanzare Proiect entitatilor fizice sau juridice autohtone cu 20mEuro rezulta Profit Net in sa zicem in 2 ani de 4mEuro.

- Rezulta:

            - Investitor strain a venit cu 1 m Euro.

            - Acesti bani intrati in tara si cheltuiti au avut ca effect temporar:

                        - Cresterea preturilor terenurilor si a cladirilor.

                        - Cresterea salariilor

                        - Cresterea preturilor generale

                        - Indatorarea excesiva a Entitatilor Fizice si Juridice Autohtone (per baza veniturilor marite).

            - Investitor iese din tara cu 4 m Euro, cu 3 milioane euro mai mult de suma adusa initial.

            - Care este avantajul final al Romaniei din aceasta afacere? Vine cineva cu un Euro, noi muncim, noi il imprumutam, noi cumparam ce noi insusi facem, ca in doi ani el sa plece acasa cu 3 euro in plus? Cat de fraieri suntem? In cazul exemplului de sus avem de a face cu o paguba de 3 m de Euro.  

In cazul in care investitorul strain nu vinde ci inchiriaza “proprietatea imobiliara” si repatriaza profitul anual, din punct de vedere NPV(net present value) efectul asupra Romaniei este acelasi, chiar si mai negativ pe termen lung.

2. Productie Bunuri si Servicii cu Vanazare Preponderent in Romania

Contra:

- Situatia din acest exemplu este aceeasi cu cea de sus, numai ca, in cazul de fata, in loc de vinzare sau inchiriere imobile avem de a face cu vanzare sau leasing de bunuri si servicii. Atat timp cat valoarea exporturilor investitiilor este mai mica de cat suma repatriata de investitor din punct de vedere NPV (net present value) efectul asupra Romaniei este la fel de negativ ca si in cazul sus mentionat.

Pro:

- In putine cazuri se poate lua in considerare valori intangibile respectiv “know how” care ca impact macro ar putea contrabalansa efectul negativ al deficitului de capital generat. Aici ma refer la educarea fortei de munca, specializarea acesteia astfel incat sa permita autohtonilor sa foloseasca cele invatate spre a isi deschide singuri afaceri in domeniul respectiv.

- Benefice mai pot fi si acele investitii ce rezulta in productia de bunuri si servicii ce astfel nu mai trebuiesc importate, costul profitului investitorului fiind mai mic de cat costul afferent unui import total. 

3. Productie de Bunuri si Servicii cu Vanzare Preponderent la Export.

Pro:

- Romania per total ar incasa venituri substantiale din excedent import export ca urmare a rezultatului investitiei straine.

- Reducerea somajului ar scadea costurile asistentei sociale ale statului si ar mari veniturile bugetare din taxe si impozite.

- Reducerea Somajului ar creste competitia pentru resursa umana, generad potential o crestere sanatoasa si sustenabila a salariilor si de aici a cererii / consumului.

Contra:

- Investitiile externe generatoare de excedent capital pot fi daunatoare daca ele se bazeaza in special pe manopera ieftina si valoare adugata scazuta, deoarece se poate crea un ciclu vicios, competitional cu alte tari exportatoare de manopera ieftina, blocand piata muncii in limitele unor salarii mici si limitand potentialul de crestere. Astfel de investitii si excedente financiare afferente trebuie folosite cu scop précis de acumulare capital autohton pentru a putea depasi aceasta faza tranzitorie spre o marire a prosperitatii si nu o blocare in ciclu vicios salarii mici contra echilibru import export.

CONCLUZIE:

- Pe termen lung beneficiile investitiilor straine sunt negative, avand potentialul in a ne transforma in rentieri in propria noatstra tara.

- Pe termen scurt anumite investitii straine, in special cele speculative trebuie descurajate, anumite, in special cele generatoare de export si know how trebuie incurajate si folosite ca o stare tranzitorie de acumulare conostinte si capital de catre entitatile autohtone.

- Investitiile Antreprenoriale Autohtone Private sunt de fapt singura solutie de a mari prosperitatea cetatenilor Romaniei.

Cinci Solutii Pentru Romania

Romania nu este in criza de azi, de ieri. Criza este a tot cuprinzatoare si salasluieste pe plaiurile mioritice inca de pe vremea Fanariotilor. Instinctul de insusire a rezultatului muncii altuia, prin furt, prin coruptie, prin vot, are radacini adanci greu de eradicat. Nu sunt adeptul libertanismului extrem, a statului minimal in care individul este lasat absolut singur in fata legii junglei competitionale, dar nici a feudalismului intruchipat de felurite dogme: monarhiste, comuniste sau capitaliste.

Noi insine suntem cel mai mare inamic al Romaniei. Oricand avem sansa de a insusi rezultatul muncii semenilor nostri in interes pesronal o facem cu desavarsita maiestrie; fie cumparatul de voturi pe spatele putinilor contribubabili muncitori, inovatori, onesti, fie prin furt si intimidare, etc. Una din solutiile ce poate fi luata in considerare este crearea unui sistem politico economic autohton in care nimeni sa nu mai poata sa separe un om de rezultatul muncii sale. Asta ar insemna reducerea statului la minim: aparare, justitie, si un sistem redus de asistenta sociala in care cei care au cu adevarat nevoie sa nu fie lasati sa moara.  In momentul in care cei ce ne conduc nu mai ai cum sa fure, cum sa isi creeze legi cu dedicatie, cum sa faca promisiuni neacoperite pentru cumpararea de voturi; atunci Romania ar avea o sansa.

Pe termen scurt si mediu sansa Romaniei sta in antreprenorii autohtoni. Doar ei pot crea prosperitate dorind sa faca profit prin producerea de bunuri si servicii competitive. Acest lucru ar diminua deficitul import export, ar mari baza de impozitare si deci veniturile statului; si atunci cand resursa limita a antreprenorilor locali ar deveni forta de munca; prin competitie, cerere si oferta, salariile Romanilor ar creste in mod real si sustenabil.

O parte din lucruriele ce trebuiesc intreprinse pentru a ajuta economia sunt:

1. Interzicerea prin lege a deficitelor bugetare de ori ce fel la ori ce institutie si autoritate publica. Trebuie sa ne intindem cit ne este plapuma, altfel pe termen mediu si lung ne vedem pusi in fata platii de dobanzi nesustenabile. Cheltuielile institutionale peste venituri incasate afecteaza negativ echilibrul economic.

2. Crearea unei institutii independente de politic care sa stimuleze antreprenorii autohtoni in deschiderea de noi activitati economice producatoare de bunuri si servicii (cit mai automatizate si tehnologizate posibil). Acest lucru se poate realiza fie prin garantarea creditelor fie prin credite neranbursabile (preferat nu). Sursa de finantare ar trebui sa vina din reducerea drastica a investitiilor statului in borduri, si ori ce alt ceva, investitii ce nu sunt de cat cheltuieli fara nici un randament si in majoritatea cazurilor, o irosire de bani.

3. Pentru a oferi antreprenorilor autohtoni sansa de a economisi banii necesari capitalului initial de a porni o afacere sau de a isi imbunatati productivitatea muncii prin tehnologizare si automatizare este strict necesar scaderea fiscalitatii. Detalii la: http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii.html

5. Antreprenori autohtoni nu au nici o sansa atit timp cat autoritatile statale, BNR inclusiv, stimuleaza activ inflatia. Inflatia genereaza dobanzi de finantare ridicate si faulteaza ori ce sansa a antreprenorilor locali de a creste productivitatea activitatii lor economice. Detalii la : http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-inflatiei.html

6. Antreprenorilor locali trebuie sa li se dea o sansa. Cineva trebuie sa ii apere de competitia neloiala practicata masiv de entitatile economice externe. Fara o protectie reala antrepenorii autohtoni nu au nici o sansa. Detalii la: http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-competitiei.html

Sa fie clar tuturor, doar ANTREPRENORII ROMANI pot scoate Romania din criza, doar ei pot genera bunastare tuturor Romanilor. Nu mai visati la "ce poate face statul pentru mine".. sau "de ce nu face nimica statul sa creacsca economia". Singurul lucru care poate il face statul sa ajute economia este sa aibe un buget echilibrat, sa interzica BNR crearea de inflatie, sa reduca fiscalitatea si sa ajute antreprenorii autohtoni sa porneasca afaceri necesare economiei si sa ii protejeze de competitia neloiala a entitatilor juridice externe. 

Fondul de Garantare a Depozitelor NU ESTE CEEA CE PARE

In Romania marea majoritate a persoanelor fizice si juridice traiesc cu impersia sigurantei banilor depusi in banci datorita “Fondului de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar”. Actual suma garantata este de 50,000€ ori echivalent urmand ca de la 1 Ianuarie 2011 suma garantata sa fie dublata, la 100,000€  ori echivalent.

Este oare aceasta GARANTIE reala sau iluzorie? Propun sa citim cu atentie Ordonanţa Guvernului nr.39din 28 august 1996 privind înființarea și funcționarea fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar:

A. “Art. 6. - (1) Fondul garantează, în limitele şi condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă”.

- Atentie la mentiunea “in limitele”,

- Ca atare, nu este vorba de o garantare sigura si neconditionata.

B. “Art. 9. - (1) Fondul are următoarele resurse financiare:
   a) contribuţiile iniţiale, anuale şi speciale ale instituţiilor de credit;
   b) încasările din recuperarea creanţelor Fondului;
   c) împrumuturi:
   1. de la instituţii de credit, de la societăţi financiare şi de la alte instituţii, cu excepţia Băncii Naţionale a României;
   2. împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului;
   3. de la Guvern, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2);
   d) alte resurse - donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară;
   e) venituri din investirea resurselor financiare disponibile;
   f) alte venituri, stabilite conform legii.
   (2) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c) şi f) vor fi utilizate pentru plata depozitelor garantate în condiţiile stabilite de lege, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d) vor fi utilizate potrivit scopului pentru care au fost acordate.
   (3) Resursele financiare prevăzute la alin. (1) lit. e) vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente ale Fondului.
   (4) În vederea stabilirii necesarului optim de resurse financiare, Fondul, cu aprobarea Băncii Naţionale a României, va stabili anual gradul-ţintă de acoperire a expunerii sale, calculat ca raport între volumul resurselor financiare necesare ale Fondului şi suma totală a depozitelor garantate.
   (5) Pentru asigurarea resurselor financiare ale Fondului fiecare instituţie de credit autorizată de Banca Naţională a României este obligată să acorde anual, la cererea Fondului, o linie de credit stand-by în lei. Convenţiile privind liniile de credit stand-by vor fi încheiate, de regulă, până la sfârşitul lunii februarie a fiecărui an. Fondul va plăti din resursele sale financiare, în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei pentru care este acordată linia de credit stand-by, un comision de maximum 0,5% pentru sumele neutilizate.”

- Sursele principale de finantare ale fondului sunt redate de (1) lit.a), din pacate pana in prezent totalul sumelor cumulate din aceasta sursa de venituri acopera mai putin de 1% din total depozite.

- Ce se intampla daca o entitate sau mai multe entitati financiare intra in incapacitate de plata iar FONDUL DE GARANTARE ar trebui sa despagubeasca sume ce depasesc cu mult suma aflata in rezerva? Aici avem doua solutii, credite de la alte banci prin linii de finantare stand by vezi aliniat (5). In situatie de contagiune financiara este lesne de realizat ca bancile neintrate inca in incapacitate de plata nu ar avea fondurile necesare, in plus aceasta linie de credit este oricum limitata, legea nementionand quantumul acestia.

- O alta sursa de finantare realista ar fi Guvernul Romaniei alin. (1) lit. c)3. Este oare Guvernul Romaniei obligat prin lege sa finanteze un potential deficit al Fondului de Garantare? Propun sa citim cu atentie articolul 15:

C.    “Art. 15. - (1) Fondul poate cere Guvernului să garanteze împrumuturile sale, acesta din urmă fiind obligat să ia o decizie în această privinţă în termen de 15 zile de la data cererii.
   (2) În situaţii excepţionale în care resursele financiare ale Fondului sunt insuficiente pentru acoperirea plăţii compensaţiilor, Guvernul pune la dispoziţia Fondului, sub formă de împrumut, sumele necesare, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la solicitarea lor de către Fond. Sursa fondurilor este reprezentată de veniturile din privatizare înregistrate în contul curent al Trezoreriei Statului, iar condiţiile de acordare/rambursare a împrumutului acordat de Guvern Fondului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.” 

- Art. 15. - (1) spune foarte clar; guvernul trebuie sa ia o decizie rapida, dar guvernul nu este obligat prin lege sa garanteze sau sa imprumute Fondul de Garantare, acesta poate foarte bine sa decida sa nu acopere deficientele de finatare ale Fondului de Garantare.

- Art. 15. - (2) spune ca guvernul este obligat sa finanteze Fondul de Garantare prin imprumut doar din surse de venit din privatizari. Ori la ora actuala sumele obtinute din privatizari sunt inexistente, fiind demult cheltuite.

CONCLUZIE:

- Fondul de Garantare a Depozitelor NU ESTE CEEA CE PARE. Actualmente, are rezerve sub 1% din total depozite sistem bancar. Cu total linii de credit, etc, probabil acoperirea posibila ar creste la 2-3%. Este suficient ca o singura banca de mici dimensiuni sa intre in incapacitate ca Fondul de Garantare a Depozitelor sa ramane fara bani.

- Daca 2 banci de mici dimensiuni intra in incapacitate de plata, Fondul de Garantare nu are cum si sau cu ce sa despagubeasca “asiguratii” si in aceasta situatie, prin forma sa juridica intra si el in incapacitate de plata.

- Fondul de Garantare este vazut ca o asigurare data de statul Roman, in realitate nu exista nici o obligatiune juridica care sa oblige statul Roman sa despagubeasca cetatenii ce si-au pierdut depozitele odata cu insolventa unei banci.

- Chiar daca statul Roman ar fi obligat legal sa acopere deficientele de lichiditate ale fondului si sau ar vrea sa acopere aceste deficiente, in vreme de criza financiara nu ar avea el insusi astfel de resurse.

- Prin textul de lege sus mentionat, legiutorul induce in eroare contribuabilul nevizat dand dovada de o veritabila si malitioasa rea vointa.

In situatia sus mentionata, Autoritatea Nationala Pentru Protectia Consumatorului ar trebui sa aplice penalizari drastice si sa interzica bancilor inselarea persoanele fizice si juridice prin reclama mincinoasa pentru a obtine banii acestora sub acoperirea unei false garantii.

Care este diferenta actuala intre Fondul de Garantare si pseudo garantiile oferite depunatorilor si GARANTIILE OFERITE DE CEC DEPUNATORILOR FNI?

Influente Externe

Criza Economica Globala a anilor 2001-2003 a afectat Romania in masura mai mica de cat actuala criza datorita izolarii de economia globala. Astazi, dependenta economica si financiara a Romaniei fata de ceea ce se intimpla extern este mult mai mare. Lasand la oparte greselile economice si monetare interne, situatia externa dificila ne poate afecta negativ disproportionat fata de ceea ce ne-am astepta dar poate oferi si oportunitati extraordinare. Intrebarea este, are cine sa le fructifice?

Internetul este plin de "opinii" economice. Unele, sunt date la comanda, pentru a sustine interesul variatelor entitati statale si sau corporatiste, le gasim in mai toata mas media. Alte opinii economice sunt date de variate persoane din interes strict personal, pentru a avansa in cariera, mediatic sau material. Astfel de informatii le gasim limitat in mas media si mai mult in cadru universitar sau in fenomenul "blogger" or "news letter". O alta categorie de generatori de "opinii", sunt asa zisi "conspirationisti" ce uneori abereaza jenant dar alteori spun lucrurilor pe nume cum altii nu ar avea curajul si sau inspiratia sa o faca. 

Recent am dat peste un articol "Germany Caves-In To Bond-Holders" scris de Jeff Nielson. Concluzia generala este Inflatia Inevitabila ce se va abate asupra tuturor. Las cititorii sa traga concluzii, "teoria conspiratiei" sau "adevar", sau parte din ambele. Cat despre modul in care Romania ar putea profita de aceasta situatie externa, astept propuneri.

"Less than two weeks ago, I wrote that Europe faced a clear, simple choice: “benign default” or hyperinflation. By “benign default”, I am referring to imposing a “hair cut” on bond-holders – much like creditors always take a loss in any structured bankruptcy settlement.

At that time, German Chancellor Angela Merkel had drawn “a line in the sand”, stating firmly that in any future “bail-out scenarios” that bond-holders would be expected to make concessions. In the words of Bundesbank chief Axel Weber, bond-holders had to be “part of the solution, not part of the problem.”

A scant few days later, all those brave words of fiscal sanity have been cast aside. In the latest EU “rescue” (this time of Ireland), Merkel backed-down from bond-holders – and in doing so has sealed the fate of the EU.

Politicians can no more change the rules of arithmetic than they can repeal the Law of Gravity. The arithmetic is clear: with U.S. economic terrorists pushing up Euro interest rates in all of their most debt-laden economies (to more than double their previous levels), it is mathematically impossible for these nations to fix their massive, fiscal catastrophes through “austerity” alone.

Western economies have all already been hollowed-out, primarily via income taxation, which is nothing but an economic device to funnel all of a society’s wealth out of the middle-class, and into the hands of the ultra-wealthy. Expecting the financially-drained middle classes in these nations to “tighten” their belts in order to pay for the fiscal incompetence of their politicians and the reckless greed of bond-holders is nothing less than insanity.

There is nothing left to “squeeze” out of these people. Much like trying to milk a “dry” cow, all that you end up with is a very angry cow – as we have seen with the rioting in Greece. In this respect, bond-holders have revealed themselves for the rabid parasites that they are.

Weaker Euro states are absolutely incapable of repaying their mountains of debt – thanks to the punitive interest rates inflicted on them by Wall Street’s terrorists, via the credit default swaps market. This is true even with the so-called bail-outs that Greece and now Ireland have received. Printing-up a batch of new money, just so these insolvent governments can make payments on that debt for a year or two is not a “solution”, but rather a commitment of infinite money-printing to simply keep postponing the inevitable.

This is what demonstrates the “rabid” nature of bond-parasites. A rational parasite never kills his host. Yet blood-sucking bond-holders are happily prepared to feast today – despite guaranteeing their own “famine” tomorrow.

Ironically, Euro bond-holders have willingly embraced the same “stealth default” on the debts owed to them that the U.S. government is attempting to impose on bond-holders through deceit and propaganda. With the U.S. economy being far more insolvent than the worst of Europe’s debt-sinners, solvency is no longer an option there. Thus, the U.S. has quietly already started down the road to hyperinflation – as evidenced by Ben Bernanke unleashing more “quantitative easing”, instead of the laughable “exit strategy” he had been promising for more than a year.

With Euro bond-holders idiotically demanding “full payment” (in nominal dollars), while prepared to take that “full payment” in rapidly depreciating currency, these short-sighted misers have demonstrated an intellectual level many, many notches below that of China’s government.

China, as the U.S.’s primary creditor/bond-holder, has been unwilling to allow the U.S. to weasel-out of its obligations to China, by driving-down the dollar – and repaying China in grossly depreciated paper. It has maintained the exchange-gap between the U.S. dollar and the renminbi, despite the incessant whining and threats from U.S. political leaders, and in doing so has protected itself (at least to this point) from any U.S. default-through-money-printing.

Meanwhile, across the Atlantic, brain-dead Euro bond-holders are trying to get those governments to give-in to endless money-printing – and repay them with currency suitable for nothing more than a game of “Monopoly”. Clearly, what is necessary here is for these mentally incompetent Euro bond-holders to have some sober trustees step-in to manage their investments for them.

Once that occurs, these trustees can then sit down with the various Euro governments, and negotiate terms of settlement which represent “win/win/win” rather than “lose/lose/lose”. Embarking on hyperinflationary money-printing merely to service (and not even repay) these mountains  of debt guarantees that bond-holders only end-up getting pennies on the dollar (in real dollars), guarantees that these insolvent governments will still go bankrupt, and (via hyperinflation) guarantees the destruction of all of the wealth of those economies.

Conversely, in a negotiated repayment schedule, greedy bond-holders merely have to be willing to forgive some/most/all interest payments in order to recover their principal – in fully-valued currency. Putting these debt-laden economies on a feasible repayment schedule restores solvency to these economies, while avoiding hyperinflation prevents the economic annihilation of the people.

This is known as the “doctrine of enlightened self-interest”, a form of wisdom which I try to make a guiding principle in my own affairs. Helping one’s economic partners thrive (or at least survive) in order that (in this case) they can repay their debts isn’t “charity”, it is “common sense”. However, as we see unequivocally today, the phrase “enlightened bond-holder” is an oxymoron, with respect to all such bond-holders except for the Chinese government. Blinded by their insatiable greed, these reckless lenders are seemingly fixated on destroying their own house-of-cards.

Betrayed and abandoned by their own governments, all that residents of Europe’s debt-laden PIIGS can do is to protect themselves through ridding themselves of their Euro “funny money” – in favor of gold and silver. It’s the “Titanic” all over again – with bond-holders showing they are quite prepared to trample the women and children in trying to get to a life-boat."

Pensii de stat si solidaritate intre generatii

            Ce reprezinta azi in Romania pensia de stat? Reprezinta o suma de bani acordata lunar fiecarei persoane ce a muncit o anumita perioada de timp.

            De unde vin banii pentru plata acestei pensii? Prin insusirea acestor bani de la cei care azi muncesc.

            Este aceasta penisie o pensie adevarata? Nu; actuala indemnizatie oferita persoanelor cu varste ce nu isi mai permit activitate economica este o forma de asistenta sociala deoarece banii oferiti acestora nu provin dintr-o suma economisita, pusa deoparte pe parcursul activitatii productive ci sunt luati de la persoanele active economic si oferiti celor inactivi economic. Pensia este un drept legitim, asistenta sociala nu este un drept ci un privilegiu ce trebuie tratat ca atare.

            Persoanele varstnice si persoanele inactive economic sunt puse de sistemul actual in conflict direct cu persoanele active economic. Pe deoparte avem o categorie de asistati social care afirma “am cotizat o viata intrega pentru a avea din ce trai atunci cand nu mai pot lucra deci statul la care am cotizat imi este dator suma promisa”. Pe de alta parte avem categoriile de persoane active economic care spun, “statul isi insuseste prea mult din rezultatul muncii (http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii.html) mele, plata indemnizatiei persoanelor asistate sa se faca din contributiile acestora nu din bani mei”.

           

            Persoanele varstince de azi considera ca au un drept, drept promis de variate persoane fizice aflate la putere. Aceste persoane pentru a castiga sau a se mentine la putere prin obtinerea suportului popular au mintit populatia, oferind contra suportului, beneficii viitoare neacoperite. Atat timp cat matricea demografica a fost favorabila, (putinii batrini inactivi economic raportat la persoanele active economice), costul asistentei sociale oferit celor inactivi economic a fost mic, presiunea pe cei activi suportabila. Azi, dupa decenii de natalitate scazuta, emigrare in masa, transformari de someri in asistati sociali definitiv, costurile acestei asistente sociale sunt insuportabile. Banii din contributiile celor care au fost activi economic si azi nu mai sunt, au fost de mult cheltuiti de variate persoane fizice aflate la putere. Cine oare este vinovat de situatia actuala? Cei care azi sunt activi economic? Cei care au promis si au pacalit persoane foste active economic sau insasi cei care azi considera ca au un drept si care nu au avut capacitatea sa inteleaga minciuna populista dispersata de persoanele fizice aflate la putere?

Persoanele varstnice au un drept, si anume dreptul de a isi recupera veniturile promise de la cei ce au facut aceste promisiuni si nu de la cei activi economic, ce nu au avut nimic de a face cu aceste promisiuni, ce niciodata nu si-au dat acordul pentru asa ceva.

Solidaritatea intre generatii trebuie sa exista in ambele directii. Cei care sunt activi economic, nu trebuie sa lase pe nimeni sa moara de foame si sau de frig. Cei care nu sunt activi economic trebuie sa aprecieze privilegiul acordat de cei activi si sa nu abuzeze de acesta.

Ce fel de solidaritate intre generatii avem atunci cand:

            - Pensionarii de azi tineau in spate a zecea parte dintr-un pensionar. Persoanele active economic de azi trebuie sa tina in spate un pensionar si jumatate.

            - Pensionarii de azi au iesit la pensie intre 45 si 55 de ani, persoanele active economic azi trebuie sa munceasca mult mai mult pina la virsta la care ar putea beneficia de niste beneficii iluzorii.

            - Pensionarii de azi au certitudinea ca in fiecare luna primesc o suma de bani, mica sau mare, o primesc. Persoanele activ economic de azi nu au aceasta certitudine; in fapt extrapolarea macro pe termen mediu si lung indica clar posibilitatea intrarii in incapacitate a sistemului actual de asistenta sociala a varstincilor. Cei care azi muncesc si au orizonturile deschise stiu ca la batrinete nu vor primi nimica, de ce sa cotizeze pentru un nimic?

Exemplu solidaritate intre generatii:

Cuplu tineri casatoriti cu doi copii, salariati, locuiesc in chirie, in Rahova, Bucuresti, nu au masina sau locuinta proprie, traiesc in saracie de la o luna la alta. Sunt corecti si isi platesc toate darile, statul isi insuseste din munca lor aproximativ 80%. (http://abciconomics.blogspot.com/2010/11/suntem-saraci-din-cauza-suprataxarii.html). Banii care ii ia statul de la acesti tineri ce traiesc in saracie sunt dati sub forma de “pensie” unei domne in varsta ce locuieste in Primaverii singura intr-o vila ce valoreaza 500,000 Euro, in curte se afla o masina scumpa, pe pereti tablouri de valoare si in seif bijuterii multiple. Este normal asa ceva? Un exemplu extrem, sunt de acord, dar cat se poate de real.

Traim intr-o societate in care oamenii colaboreaza unii cu ceilalti, unde “impreuna” se realizeaza mai mult de cat “singuri”. Nimeni nu trebuie lasat sa moara de foame, sa ramana fara un acoperis deasupra capului, sa ramana fara asistenta medicala de stricta necessitate. Dar cei asistati sociali trebuie sa realizeze ca acest lucru este un privilegiu si nu un drept, un privilegiu ce nu trebuie abuzat pe spatele celor care produc. Esti apt de munca, munceste. Esti bogat, traieste din bogatia avuta si nu din banii munciti de altii. Nu poti sa muncesti, nu esti bogat, atunci da, ai dreptul la o existenta decenta in limita posibilitatilor celor activi economic.

Solidaritatea trebuie vazuta in ambele directii, nu doar “ SA NI SE DEA” ci si “ SA NU NI SE IA”.