Lacunele Manifestului Libertarian

In ziua de azi omul de rand este bagat in ceata de multitudinea dogmelor ideologico-politice si in special de falimentul acestora.

Comunismul, nu e bun, nu functioneaza, am simtit asta pe pielea noastra; necrezatorilor recomandandu-se un concediu comparativ in Corea de Nord si Corea de Sud.

Alternativa principala la Comunismul falimentar este Captialismul ce clar a dovedit prin rezultate a fi net superior. Din pacate azi, Capitalismul scartie din toate incheieturile, iar adeptii Socialismului si a Comunismului il considera principalul vinovat de actuala criza financiara chiar daca adevaratul vinovat este socialismul infiltrat adanc sub pielea unui sistem politic ce doar cu numele mai poate reprezenta economia libera de piata. Mari diferente nu pot sa fie intre o economie centralizata si o economie supra reglementata in care cantitatea si costul banului sunt centralizat planificate de Banci Centrale; cel putin nu la rezultatul final: Falimentul.

O parte a populatiei a inteles falimentul Capitalismului Socialistic si a gasit refugiu intr-o dogma politica scoasa de la naftalina; Libertarianismul ce in mare predica:

            - Proprietatea Privata se plaseaza deasupra ori carui alt drept.

            - Eliminarea aproape totala a reglementarilor dictate de stat.

            - Eliminarea pe cat posibil a tuturor interventiilor statului asupra omului.

            - Cheltuielile statului reduse la minim.

            - Asistenta sociala de ori ce fel eliminata.

            - Fara pensii de stat, fara sistem medical de stat, fara sistem de educatie publica.

            - Bani independenti, fara ca statul sa le poata determina cantitatea si sau costul.

Libertarianismul functioneaza bine pe hartie; exceleaza in modele macroeconomice, in ceea ce presupune bunastarea agregata; dar are o mare hiba. Se bazeaza pe asumptia ca omul este corect, ca omul este capabil si ia mereu cele mai bune decizii in ceea ce il priveste, ca interactiunea dintre oameni va fi printr-un mechanism perfect echitabil de piata. In realitate, omul de rand nu este corect ori de cate ori are sansa, omul de rand este dovedit stintific inapt sa ia mereu cele mai bune decizii in ceea ce il priveste, iar mecanismul perfect echitabil al pietii pur si simplu nu exista atuinci cand e lasat la voia intimplarii. Libertarianismul pur da frau liber Legei Junglei cu rezultate certe de polarizare a societatii intr-un pseudo Feudalism.

Ideologia Libertariana nu trebuie totusi complet ignorata, multe idei sunt bune dar trebuie imbratisate cu moderatie. Solutia optima ca dogma politico economica probabil se afla la mijloc intre Capitalsimul Socialistic actual si Libertarianismul Pur. Este clar ca omul terebuie sa fie mult mai liber din punct de vedere material, ca statul trebuie sa se implice mult mai putin in a dicta si controla viata cetatenilor, totusi nu trebuie sa ignoram faptul ca societatea umana nu este formata din Lupi Singuratici ci dintr-o comuniune intre cetateni ce impreuna pot produce mult mai mult de cat singuri. Evolutia Umanitatii nu trebuie privita strict pragmatic material ci si moral si social. Calitatea vietii nu este data doar de bunastarea materiala ci si de siguranta oferita de societatea in care omul traieste si de ajutorul oferit de semeni la momente de anaghie. In timp ce Libertatea personala trebuie sa primeze nu trebuie totusi sa lasam semenii ajunsi la anaghie fara un acoperis deasupra capului, fara mancare, si fara asistenta medicala de stricta necesitate. Economia de piata libera, datorita firii umane este imperfecta; todeuna “unii” prin masuri neortodoxe se vor impune in detrimental semenilor, polarizand societatea. Libertarienii trebuie sa fie deschisi acestei posibilitati demonstrata istoric si sa accepte ca trebuie sa existe un mecanism via taxare si minima asitenta sociala de corectare a discrepantelor de oportunitati ce intr-un model pur teoretic de economie de piata libera si corecta nu ar aparea.

Fara sa ramanem mai prejos, a aparut si in Romania un Manifest Libertarian a carui scop este incert deoarece este prea complex si lung pentru a fi inteles de omul de rand, prea nesubstantiat pentru un intelectual, fara alternative palpabile de supravetuire pentru omul dependent de stat, fara mecanism de tranzitie de la Socialism Mioritic la Libertarianism atat din punct de vedere social cat si matematic.

Facand o analogie pe intelesul tuturor, nu este suficient sa diagnostichezi o boala, si sa identifici cum ar trebui sa arate un organism sanatos ci trebuie sa identifici un tratament ce poate fi dus la bun sfarsit. Daca tratamentul este prea dureros pacientul il refuza si ramane bolnav. Daca tratamentul nu este gandit bine, poate cauza efecte secundare mai grave ca boala in sine si chiar decesul. Pe scurt, degeaba identifici un tel final utopic daca in procesul de vindecare omori sau schilodesti pacientul. La fel si in Romania. Un model de organizare statala si sociala trebui construit de jos in sus (bottom up) luand in considerare toate variabilele si constrangerile actuale. Tratamentul trebuie sa fie inbatabil, efectuat pas cu pas, cu clare stadii intermediare, ce odata atinse, pacientul sa le simta pe deplin beneficiile pentru a fi incurajat sa accepte continuarea tratamentului pana la capat.

Chiar daca dezirabil, nu poti spune arbitrar hai sa limitam cheltuielile publice la 20% din PIB de la actualul 40% fara sa coordonezi situatia intru a genera o reducere drastica a evaziunii, o diminuare a rispei prin asa zisele investitii publice, o diminuare semnificativa a cheltuielilor cu asistenta sociala aici gandindu-ma la educatie si sistemul medical de stat. Veniturile primate de actualii asistati din partea statului cat si de variatele servicii gratuite precum sanatate si educatie trebuiesc inlocuite de venituri generate de locuri de munca suplimentare si mai bine platite. Prin reducerea fiscalitatii, a reglementarilor si birocratiei prin protectia economiei de piata libera si eliminarea competitiei neloiale atat interne cat si in special externe sa permitem actualelor personane dependente de venituri si servicii oferite de stat sa poata avea servicii bine platite din care sa isi permita o viata mult mai buna inclusiv educatie si asistenta medicala privata si de ce nu contributii la un sistem privat de pensii.

Dezinformare Statistica

Cunoscutul autor Mark Twain spunea in ordinea gravitatii de la mic la mare: “There are lies, damned lies and statistics” (Exista Minciuni, Minciuni Abominabile si Statistici).

In vremurile nu demult apuse ale Epocii de Aur, statul prin ale sale entitati ne raporta / informa de productii stratosferice la hectar, de cresteri economice continuii fantasmagorice (Produs Intern Brut (PIB)), de inexistenta inflatiei si asa mai departe; minciuni pe fata ce pe bun merit nimeni nu le credea.

In ziua de azi, sub asa zisa democratie, autoritatile statale abilitate sa culeaga date statistice / economice si sa informeze asupra inflatiei, cresterii PIB, variatii salariale, etc, sunt crezute fara cracnire de catre mas media, cetatenii de rand si mai grav de catre mediul financiar - academic. Nimic rau in asta daca informatiile furnizate ar fi corecte real nu doar legal.

Sa dam cateva exemple:

1. Inflatie. Institutul National de Statistica (INS) are o metodologide de calcul a inflatiei legal aprobata ce contine anumte mecanisme ce distorsioneaza grav inflatia raportata, cu potential clar de subestimare.

A. Ajustare Calitate

Sa zicem ca pretul la paine creste cu 10%, ce se va include in “cosul statistic”? O crestere de 10%? Gresit! Se va include o scadere de minus 10%. Cum asa? Datorita ajustarii de calitate! Se permite prin nu stiu ce obscur OG## cresterea cantitatii de aditiv E### folosit ce va permite mentinerea painii proaspete cu 2 zile mai mult deci o imbunatatire de calitate in opinia INS de 10% si de folosirea aditivului E### ce va face painea mai moale deci inca o imbunatatire de calitate de 10% rezultand o totala imbunatatire de calitate de 20%. Ca urmare (+)10% + (-20%) rezulta ca de fapt painea s-a ieftenit cu 10%. Asta este apoi ponderat inclus in cosul de bunuri si servicii pe baza caruia se calculeaza inflatia si voila, rezulta o inflatie mai mica de cea cea de fapt reala. Din lipsa de spatiu si timp nu abordez o sursa masiva de scadere a inflatiei raportate prin evaluari eronate de imbunatatire calitativa a produselor ce incorporeaza technologii avansate (masini, calculatoare, electrocasnice, etc.)

B. Substitutii

Pentru faptul ca totusi painea a crescut la pret cu 10% vine INS si ne spune ca a scazut consumul de paine cu 30% si a fost inlocuit cu mamaliga! Tinand cont ca 400grame mamaliga este sa zicem cu 50% mai ieftina, vine INS si ne spune ca ponderea din cosul de consum a painii a mai scauzt de fapt cu inca 15% datorita faptului ca o parte din cetateni nu isi mai permit paine si au trecut pe mamaliga. Per total cu ajustarea de calitate costul painii si a substitutului acesteia a scazut conform INS cu 25% chiar daca in realitate pretul a crescut cu 10%. Diferenta intre ce suntem informati si realitate este uriasa, de 35%.

C. Medii Geometrice

Nesatisfacuti de efectele deflationiste prin folosiorea Substitutiilor sus mentionate, statisticienii au hotarat sa foloseasca medii geometrice in loc de aritmetice pe cosul de bunuri si servicii pe baza caruia se calculeaza inflatia. Mediile geometrice au darul de a scadea arbitrar ponderea bunurilor si serviciilor ce cresc in pret in favoarea celor care au crestere zero rezultand astfel in inflatie raportata adeseori mult sub cea reala. 

D. Pondere Cos Bunuri si Servicii pe baza caruia se calciuleaza inflatia

Teoretic pentru a putea observa si estima o schimbare trebuie sa comparam mere cu mere. In cazul inflatiei acest lucru nu este valabil, an de an comparam mere cu pere, apoi pere cu portocale si asa mai departe. INS stabileste adeseori arbitrar schimbari de preferinte de consum si ca urmare ponderea procentuala din cos a unui anumit serviciu sau bun variaza. Foarte interesant este coincindeta faptului ca in general bunurile si serviciile care cresc cel mai mult in pret li se scade ponderea iar cele ce scad sau stagneaza li se mareste ponderea dinclo de modificari ce ar putea fi considerate de bun simt.

De neignorat este si ponderea inflationista a consumului statului de bunuri si servicii prin ale sale investitii si achizitii de servicii si consumabile. Ca urmare a presiunilor exercitate de forurile UE, marja de profit real si ca urmare costul bunurilor si serviciilor achizitionte de stat au scazut comparativ cu evolutiile de pret ale pietii libere ca urmare avem in ultimi ani un efect ce aparent pare deflationist, ce trage in jos inflatia raportata; totusi spaga nu cred ca poate fi contorizata in evaluarea statistica.

Nu mai adug lipsa din cos a rezidentialului, lucru ce reprezinta cea mai importanta cheltuiala in viata tuturor. In America spre exemplu acesta are o pondere ~25%. Va imaginati ce inflatie am fi avut in anii 2006 – 2008 cand pretul imobilellor s-a triplat?

2. Produs Intern Brut (PIB)

Sa asumam ca ni se raporteaza o crestere a PIB nominal cu 4% ce combinat cu o inflatie raportata de 2% rezulta la o crestere de PIB neta de 2%. Prin metodologia de calcul sus mentionata, foarte usor o inflatie raportata de 2% poate de fapt sa fie de 6% si ca urmare o crestere de PIB nominal de 4% sa fie in realitate o scadere economica de 2%.

Ingrijorator pare sa fie imprumutarea din aleii vestice a pomparii PIB via autoconsum. Faptul ca o importanta parte a populatiei traieste din subzistenta via 3 gaini si 5 stiuleti de porub, nimeni nu contesta, dar atunci cand incepi sa contabilizezi la productie si consum “discaunturi” oferite de vanzatori, si auto consum a la mi-am spalat singur geamul ca atare am avut un venit si un consum de x ce se contabilieaza in PIB, incepem sa avem probleme majore suplimentare distorsiunilor provenite via ajustrea cresterii la inflatie.

Subordonarea politica a unor institutii de stat gen Institutul National de Statistica sunt din start un conflict de interes; ce partid politic aflat la putere ar nominaliza o conducere alta de cat una capabila sa cosmetizeze “legal” informatiile pentru a da bine capitalului politic?

Metodologiile de calcul legale a Inflatiei, PIB, etc, dezinformeaza alte entitati ale statului, entitati juridice private si cetateni de rand ce ca urmare a informatiilor primite iau decizii gresite si complet daunatoare lor insile si cu efecte semnificativ negative macroeconomic asupra intregii tari.

A. STAT

Supraestimarea de crestere PIB, subestimarea inflatiei si asa mai departe genereaza predictii gresite a veniturilor viitoare si deci deficite bugetare surpriza ce sunt finantate adeseori prin credite si nu rareori prin mariri de taxe, ambele foarte daunatoare pe termen atat scurt cat si lung intregii economii.

B. FIRME

Subestimarea inflatiei de catre firme insemna targetarea gresita a unui profit nominal ce in realitatea ajustat la o inflatie adevarata poate de fapt insemna pierdere si deci decapitalizarea invizibila a multor firme din Romania. (sindromul “am profit an de an dar o duc tot mai prost si nu stiu de ce”)

Supraestimarea PIB poate insemna productie de catre firme peste capacitatea de absorbtie a pietii prin crestere si ca urmare stocuri marite si o volatilitate mai mare a ciclurilor economice cu efecte deseori dezastruase in materie de lichiditate pe termen scurt si mediu.

C. PERSOANE FIZICE

Subestimarea inflatiei poate duce la saracirea omului de rand ce isi tine economiile muncite din greu la banci ce ofera dobanzi ce apparent sunt mai mari ca inflatia dar in realitate adeseori nu acopera pierderea puterii de cumparare. Un ban de zile negre sa zicem pentru batranete pus deoparte la banca astfel isi poate pierde o mare parte din puterea de cumparare pana in momentul in care el trebuie sa fie folosit.

Feudalism sau SCHIMBARE

Economia de piata este benefica tuturor atunci cand ea este libera, cand castigatorii sunt selectati de piata pe criterii de efort, competenta, inovatie, asumare de risc, economisire. Atunci cand piata nu este libera si sau este distorisonata profund de catre stat, antreprenorii corecti si inovatori sunt dati la o parte, locul lor fiind luat de acei indivizi doritori si capabili de a incalca legea, lucru, ce automat duce catre saracirea generala a populatiei si catre feudalizarea statului; multi saraci si putin extrem de bogati.

Taxele mari si incapacitatea statului de a penaliza toate entitatile si toti indivizii ce nu isi platesc darile sunt unele din obstacolele principale in calea bunei functionarii ale unei economii de piata libere si generatoare de prosperitate tuturor claselor sociale.

Asumam o firma cu profitabilitate bruta de 8.5% si activitate pentru simplificare formata exclusiv din valoare adugata, (manopera spre exemplu). In acest caz din 100 de lei incasati cash de la un client pentru bunurile si serviciile oferite statul, prin TVA, taxe pe munca, taxa profit si taxa pe dividende incaseaza din start aproximativ 55.5 lei. Dar statul nu se limiteaza la aceste taxe, numarul lor fiind mult mai mare. In fapt pe langa taxele enumerate mai sus un atreprenor trebuie sa mai faca fata la taxa proprietate cladire, taxe pe vehicule, acize pe benzina, taxe vamale, si nu in ultimul rand o mega taxa ascunsa tuturor – taxa inflatiei. Cumulat si in termini reali bietul Antreprenor Corect din 100 de lei incasati de la client cel putin 70 de lei sunt luati de catre stat. Din 30 lei ramasi Antreprenorul trebuie sa isi plateasca angajatii si sa isi asigure o minima marja de profit.

Indivizii doritori si capabili de a incalca legea reusesc usor sa se eschiveze de la plata darilor prin rambursari frauduroase de TVA, nedeclararea veniturilor, plata la negru a angajatilor, folosirea de paradisuri fiscale, etc. Este sufficient ca un astfel de individ sa isi reduca costurile aferente taxarii de catre stat cu 20% pentru a isi crea un avantaj insurmontabil fata de antreprenorul corect. In situatia unde vlaorea adugata reala este de doar 30% (70% este luat de stat) un antreprenor corect ar trebui sa fie cu 60% mai efficient de cat antreprenorul ce prin evaziune isi diminueaza darile cu 20% pentru a se mentine competitiv, lucru imposibil.

Ca urmare, societatea romaneasca, prin LEGI elaborate de LEGIUTOR favorizeaza Antreprenorul Evazionist in defavoarea Antreprenorului Corect. Antreprenorul Evazionist nu se gandeste de cat sa faca un profit rapid si sigur fara a crea o adevarata valoare adugata, fara a aduce un aport pozitiv economiei. Un Antreprenor Corect face investitii in tehnologie in marirea productivitatii, altfel nu poate face profit, fapt ce creaza locuri de munca bine platite si venituri sigure si constante prin taxare catre stat; dar acest lucru nu se poate intimpla deoarece obstacolele puse in calea Antreprenorului Corect de catre STAT sunt insurmontabile.

Nu numai ca, Antreprenorul Corect trebuie sa faca fata unor niveluri de taxare inrobitoare, nu numai ca trebuie sa reziste competitiei neloiale din partea celor ce fac evaziune fiscala aprobata tacit de reprezentantii statului, ci trebuie sa faca fata si hartuirii autoritatilor publice aflate adeseori in serviciul Antreprenorilor Evazionisti prin controale si amenzi aberante, prin nededucerea unor cheltuieli legitime ce in final duc la marirea si mai mult taxei generale de 70% anterior mentionata.

Din pacate lucrurile nu se opresc aici, cei care fac evaziune fara sa fie deranjati de stat, de obicei sunt abonati la contracte cu statul, contracte ce le genereaza profituri exorbitante ce le intaresc capitalul creand astfel competie neloiala celor care isi platesc taxele corect si nu au acces la contracte cu statul.

Romania are doua simple alternative; Mentine situatia actuala de Pseudo Feudalism fara sanse reale de prosperitate pentru omul de rand, sau face SCHIMBARI RADICALE, schimbari prin care societatea remunereaza acei indivizi corecti si capabili ce din resursele economisite sunt capabil prin inteligenta si creativitate sa combine capital productiv cu forta de munca disponibila pentru a crea o vloare adugata si productivitate ridicata generatoare de noi locuri de munca bine platite.

Corelarile si Predictiile Calcaiului lui Achile

In vremurile moderne banul face totul! A sti ceva inaintea celorlati inseamna a putea face bani, multi bani, ca urmare capacitatea de a prezice viitorul a fost ridicata la rang de religie. In lumea financiar economica avem nenumarati prezicatori ce prin metode adeseori incredibil de aparent convingatoare se pacalesc pe sine insusi, si, mai grav, pacalesc pe cei din jur cu rezultate deseori dintre cele mai dezastruoase.


Predictiile in ziua de azi se fac pe fel si fel de corelari de la simple, la complexe, la extrem de complexe, si cu toate acestea se ignora o eroare logica fundamentala, cum hoc ergo propter hoc, si anume ca o corelare intre doua sau mai multe variabile nu implica automat si o cauzalistica sau dependenta intre variabile.


In cazul investitiilor, cei mai distractivi sunt aceia care cred in asa zisa Analiza Tehnica, definita ca fiind “studierea pietei prin intermediul graficelor in vederea determinarii directiei viitoare a pretului”, grafice ce vezi doamne, releva “emotia” pietii. A te uita la relieful istoric a unui grafic de pret fie si prin intermediul unor corelari complexe cu alti factori istorici precum volum, etc. si a te astepta sa poti prezice astfel viitorul nu este cu nimic mai prejos de predictiile Mamei Omida citite in cafea. Cu toate acestea brokerii si vanzatorii de jocuri pe internet, jocuri de investit in actiuni, forex, metale pretioase etc. sunt mai mult de cat fericiti de existenta unei cohorte de creduli in neo religia Analizei Tehnice. Faptul ca am descoperit ca statia meteorologia “X” “emana” date (temperatura, presiune, umiditate, vant, etc) ce se coreleaza perfect in ultimi 5 ani cu cresterea sau scaderea actiunilor cumpaniei “XYZ” insemna ca si anul viitor va fi la fel? Absurd!


In timp ce amatorii se joaca cu Analiza Tehnica, baietii din liga grea au trecut in ultimi 20 de ani la rangul de “Quants”. Ascunsi in spatele unor complexitati matematice, deseori nici de ei intelese si venerati la rang de demizei de ai mai mici in rang, au reusit incepand cu LTCM si culminand cu Bear Sterns, Leman, AIG, etc. din zilele noastre, sa aduca intreaga societate moderna pe buza prapastiei. Societatea noastra refuza sa invete din greseli; Premiatul Nobel, Domnul Scholes a reusit in nici mai mult nici mai putin de cat in doi pasi si trei miscari sa bage vestul in panica prin colapsul LTCM, dar asta nu a impiedicat pe nimeni sa nu implementeze acelasi greseli pana s-au creat entitati “ too big to fail”, entitati ce odata apucate de mana salvatoare a statelor suverane le trag in prezent si pe acestea sub linia de plutire. Quants’ii nu sunt un mister, la baza sunt doar Analisti Tehnci ce prin implementarea unei colosale puteri de calcul isi permit analizarea de corelatii aleatorii pe volume de date astronomice in dimensiune; nu doar istoric, ci si informatii de natura analizei fundamentale, macroeconomice, politice, spirite animale etc. La baza, tot cu corelatii avem de a face, iar daca cumva o variabila cit de mica nu este luata in seama, ori daca corelatiile nu sunt facute pe variabile interdependente rezultatele pot fi din cele mai dezastruase.  Nicholas Thaleb a identificat corect asa numitele Black Swans, “outliers” neprezisi de analizele de risc facute pe mutiplele corelari prezicatoare de “success”.


La ori ce doua serii de date sunt sanse foarte mari de a gasi macar o corelatie corecta (chiar daca complexa). Problema este ca la un set de 1000 evenimente pe fiecare serie gasesti o corelatie, dar daca te uiti la media de 10000 sau la seria urmatoare de 1000 evenimente observi ca acea corelatie nu mai functioneaza.


Asumand corectitudinea unor corelatii si a predictiilor emise, ne lovim de un “perete” si mai impozant, atot ignorat de “mainstream”ul economic, “perete” derivat dintr-un principiu fundamental al teoriei quantice, “Heisenberg uncertainty principle” aplicabil in special acolo unde corelarea este lipsita de cauzalitate ori afectata de factorul uman. Implementarea unei predictii chiar si in mica masura poate duce la nulificarea acesteia. Sa luam in considerare o predictie a unui specialist bazata pe corelari elaborate pe modele de date “istorice”. Predictia poate spune: in 12 luni pretul graului va creste cu 25%. Istoric, predictia atat timp cat e secreta poti observa si analiza corectitudinea si succesul analistului de a face predictii. In momentul in care cineva se foloseste de predictie pe baza faptul ca an de an a fost corecta, se altereaza echilibrul, nenumarati fermieri vor planta grau in loc de alte culturi, iar cresterea de pret se poate usor transforma in scadere de pret datorita unei supra productii.  
Problemele aplicabilitatii Corelarilor si Predictiilor nu sunt aferente doar Pietii de Capital, Forex si Burselor de Marfuri ci si predictiilor macroeconomice in general. Gresit intelese si instrumentate pot lesne devein un veritabil Calcai a lui Achile pentru intreaga societate moderna.

Statul, fraierii si supermarketurile

Un respectabil tanar economist Roman, Cristian Paun, a scris recent un ARTICOL foarte interesant intitulat “Statul, fraierii si supermarketurile” (Va sfatuiesc sa cititi si comentariile). In acest articol, Cristi il critica aspru pe “Valeriu Steriu (Vicepresedinte al Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul României) care arată cât de mult înteleg guvernantii actuali din economia de piată, cât de rupti de realitate sunt în conditile prafului ridicat de criza de afară si cât de încrâncenati sunt ei în a pedepsi tot ceea ce e liber si privat”.

Valeriu Steriu doreste sa reglementeze marii retaileri deoarece in opinia sa acestia practica preturi mari, discrimineaza producatorii autohtoni, si abuzeaza de postura lor de monopol.

Din pacate atat Valeriu Steriu cat si Cristian Paun au dreptate. Sunt ferm convis ca Steriu doreste reglementare nu din motive de a crea competitie echitabila intre toate entitatile economice romanesti si straine ci din motive populiste si cum spune Crsti din motive de interventionism statal total contrare economiei libere de piata. In realitate insa, Romania are nevoie de reglementari ce trebuie sa apere antreprenorii autohtoni de competitia neloiala practicata de entitatile vestice.

Pe cealata parte a baricadei, Cristi doreste competitie absolut libera, ideala in situatia cand vorbim de la egal la egal. Dar noi nu suntem in o astfel de ipostaza, capitalul vestic este enorm, avantajele aduse de acesta sunt insurmontabile antreprenorului autohton fapt ce il sorteste pe acesta la perpetua subdezvoltare. Pentru ca Romanii sa poata beneficia de avantajele unei libere competitii intre entitatile autohtone si straine avem nevoie de sanse egale lucru ce actualmente nu exista, lucru ce poate fi implementat prin reglementari ce sa echilibreze tabla de joc si sa ofere sanse egale tuturor.

Conspiratia Conspiratiei

Observ cu amaraciune ca in ziua de azi unele acuzatii / suspiciuni deosebit de garve sunt parate / dezmembrate prin atac la persoana via decredibilizarea acesteia evitand astfel raspunsuri clare si substantiate.  

In decursul ultimelor decenii, la nivel global s-a implantat ideea ca un individ care crede sau banuieste o conspiratie sau o teorie a conspiratiei, (zis si conspirationist) este o persoana cu probleme de natura mentala / psihologica. Ca urmare, societatea in general crede ca ori ce idee emisa de o persoana astfel acuzata nu are cum sa fie de cat gresita, si chiar diametral opusa. Mai mult, ori ce persoana ce aquiseaza cu opiniile “conspirationistului” este privita automat de societate cu neincredere si suspiciune de deviere comportamentala de natura psihologica. Ca urmare, toti indivizii in momentul in care prin mass media percep ca o idée este insotita de acuzatia de “conspiratie” sunt mai intii preconditionati sa o dezminta. In rarele cazuri in care un individ refuza preconditionarea automata si trece prin filtrul gandrii proprii “ideea”, si concluzioneaza ca ar avea merit, atunci el este fortat AUTOCENZURII; altfel riscand suspiciunea unui dezechilibru mental si marginalizarea sociala cu toate implicatiile personale negative aferente. Astfel se poate ajunge la absurdul situatiei in care poti avea un grup de oameni ce toti cred in veridicitatea unei “ideei” dar nimeni nu spune si nu face nimica datorita Autocenzurii induse de acuzatia de conspirationism permitand astfel raufacatorilor sa actioneze in detimetrul societatii nestigheriti.

Acuzatia de “conspirationist” a devenit astfel o arma de manipulare in masa, in spatele careia se pot ascunde nenumarate fapte daunatoare societatii. Mai mult, asfel de manipulari nu numai ca pot ascunde faradelegi in vazul tuturor ci si pot actiona si ca impediment in calea initierii unor actiuni reparatorii. Avem de a face cu o veritabila Conspiratie a Conspiratiei.

Pentru a evita confuzia, sa asumam ca un “conspirationist” este o persoana ce crede intr-o conspiratie comisa de un om sau o organizatie privata sau statala, iar un “conspirator” este o persoana ce face parte din comiterea unei conspiratii.

Ce este de fapt o Conspiratie? Conform Dex insemna “Proiect, elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; sau Uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice”.

Practic o Teorie a Conspiratiei este o acuzatie adusa unui om sau grupari de oameni ca actioneaza planificat in mod secret pentru a obntine ceva nelegal in detrimentul cuiva sau a unui grup de oameni sau al societatii in general. 

Indivizi in nume propriu sau ca reprezentanti al unor entitati private sau statale emit prin variate metode de diseminare a informatiei (carti, presa scrisa, radio, tv, internet, etc) opinii si idei nonfiction ce pot fi adevarate fundamentate sau nu, sau fantasmagorice (nereale) nefundamentate sau fundamentate gresit.

Motivul pentru care un individ emite o opinie sau o idée este multiplu de la castigul de bani prin faptul ca ideile sau opiniile sale sunt platite de cititori sau la castigul de bani prin faptul ca un tert indivd sau entitate plateste pentru emiterea unei anumite informatii, la motive personale nefinaciare ce tin mai mult de ego, popularizare, sau responsabilitate sociala.

Tooti avem Libertatea de Exprimare, dar indivizii ce sunt reprezentantii legali al statului a caror decizii ne afecteaza viata de zi cu zi direct sau indirect au obligatia de a raspunde si clarifica ori ce acuzatie adusa fie ea si “conspirationista” fara a se eschiva prin felurite atacuri la persoana.

“Extraction”, un nou sinonim al cuvantului furt.

In segmentul video de mai jos un comentator al unui post TV financiar American isi pierde cumpatul si spune lucrurilor pe nume, si anume, acuza ca sistemul de tranzactionare a actiunilor si sistemul bancar este special croit pentru a permite insusirea de catre elite selecte a avutiei generate de clasa mijlocie si de micile firme private etc. Totul fiind aparat de politicienii controlati complet de aceleasi elite. Este greu de crezut ca o astfel de asociere criminala de mari proportii este posibila in America fara ca ea sa fi “rasuflat” pana in prezent, totusi intreg sistemul monetar financiar pare a fi intr-o dificultate greu de explicat fara a lua in considerare si anumite actiuni penale pe langa bine cunoscuta incompetenta.

Termenul "Extraction" este folosit repetat si asociat sustragerii avutiei de la producatori la cei ce conduc institutiile financiar bancare. Cum nimeni nu da din buzunar de buna voie se poate trage concluzia ca avem un nou sinonim al cuvantului furt.

Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU (2)

Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU (2)

La articolul anterior “ Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU / Reforma Educatiei

” un anonim a comentat:

“"Ai facut facultate in domeniul x si nu lucrezi in acel domeniu, atunci trebuie sa rambursezi statului costul studiilor effectuate"

intai sa-mi asigure statul loc de munca in domeniul in care m-am specializat, cu dotariile de rigoare si remunerat corespunzator, dupa aia discutam si despre rambursarea specializarii”

Statul nu are nici o obligatie sa iti asigure un loc de munca. Statul sunt eu si multi altii ca mine care platim prea multi bani prin taxe si impozite. Dupa ce EU si altii ca mine iti dam tie bani sa faci o facultate mai vrei ca EU si altii ca mine sa cheltuim bani in plus ca sa iti oferim un loc de munca? Este strict problema si responsabilitatea ta sau a elevului si a parintilor acestuia sa cerceteze piata muncii si sa nu se apuce sa faca studii de cat in acele domenii in care piata are nevoie.

Aaaa.. vrei neaparat o diploma de pus pe perete, nici o problema, inscriete la ori ce universitate vrei, dar sa o faci pe bani tai.

Acelasi lucru este valabil si pentru liceu. Piata muncii are nevoie de cel putin 30 % din forta de munca sa fie necalificata. De ce atata insistena la a forta liceul pe un elev dezinteresat si incapabil?

In Bucuresti este pneurie de muncitori necalificati. Ce face statul roman? Acorda hartii ce scriu pe ele ca x si y si etc. au trecut liceul si a luat bacul. Diplome acordate unor indivizi ce nu sunt mai sus si nu vor fi niciodata mai sus de nivelul de muncitori necalificati, dar aceste hartii le ridica coada pe sus, si cum pot ei doamne cu bacul si liceul luat sa accepte un post pe masura capabilitatilor lor si anume muncitori necalificati? In acest fel statul roman nu numai ca arunca banii pe geam incercand sa educe un needucabil ci creaza cohorte de frustrati, oameni ce economia libera de piata niciodata nu ii va remunera mai sus de nevelul lor real de necalificati dar care prin titlurile acordate de stat se vor simti vesnic defavorizati de socienatea ce nu ii remunereaza la falsa valoare pe care ei si-o inchipuie.

Lipsa Repetentilor = ABUZ DE SERVICIU / Reforma Educatiei

Toata lumea discuta de o parte si de alta a baricadei politice si sociale rezultatele dezastroase ale bacalaureatului 2011 dar toata lumea scapa din privire un lucru foarte grav: CUM AU AJUNS ACESTI ELEVI INCOMPETENTI SA DEA BACALAUREATUL? De ce nu au fost lasati repetenti? Este clar ca profesorii din intrega tara permit unor elevi incapabili sa treca clasa fara merit si astfel PROFESORII COMIT ABUZ IN SERVICIU fapt ce trebuie aspru pedepsit prin destituire iar statul trebuie sa actioneze astfel incat sa isi recupereze toate cheltuielele aferente salariului fiecarui profesor ce a abuzat de a sa pozitie. Cum este oare posibil ca 55% din elevi sa nu ia bacul dar sa reuseasca trecerea clasei? Discrepanta este de proportii cataclismice. 10-20% diferenta ar fi explicabila, dar 55%? Niciodata!

Apologetici vor sari in aparare spunand ca subiectele au fost prea grele. Nu este asa, Daca analizezi emanatiile liceelor romanesti maxim si cu indulgenta 25% au cunostintele necesare la un nivel la care te ai astepta o persoana ce a terminat liceul sa le aiba.  

SUBIECTELE NU AU FOST PREA GRELE DAR AU FOST NEPOTRIVITE. Curiculum scolar actual este neadegvat societatii moderne si cu atat mai putin economiei bazate pe libera competitie. Curiculum trebuie astfel gandit incat sa maximalizeze educatia tuturor elevilor si sa ii pregateasca pentru a fi productivi in economia liber competitiva. Sitemul actual este focalizat pe crearea de olimpici cu accentuare pe concepte complet nepractice gen teoria numerelor si critica literara.

Economia libera are nevoie de oameni cu bune notiuni matematice de baza precum ecuatii necomplicate, geometrie de baza, notiuni simple de contabilitate si statistica si nu de fantasmagorii avansate matematice ce nu sunt necesare omului de rand. Pentru cine vrea sa invete asa ceva avem institutii de invatamant superioare in care elevul se poate specializa suplimentar prin studii universitare, masterate si chiar doctorate. La romana avem o situatie asemanatoare, elevii sunt indoctrinati si apoi evaluati pe capacitatea lor de a fi critici literari. Poate doar 0,5% din ei au stofa de asa ceva, in rest, risipa. In loc sa invete cum sa inteleaga un mesaj scris, sa fie capabili sa intocmeasca un sumar, sa transpuna in scris un mesaj, sa compuna un eseu pe subiecte practice ei memoreaza “pederost” zeci de comentarii ca sa treca examenul sau “bacul” dupa caz.

Lasand la o parte faptul ca ori ce copil de mic este invatat ca prin coruptie poate obtine ceva fara efort, note mari in cazul de fata; sistemul educational actual este axat pe selectarea academica a unui elev bun de unul rau pe criteriu bazat aproape exclusiv pe capacitatea de memorare a elevului, obtinuta preponderant prin “tocilareala”. Actualul sistem de selectare academica este gresit; duce la promovoarea unor idivizi incapabil de munca in echipa, de initiativa si antreprenoriat, de creativitate si marginalizeaza prototipul de individ ce a dus la avansul economic aferent economiilor vestice.

Axarea actualului system educational catre performante olimpice este profund daunator economiei in primul rand prin lipsa de atentie acordata elevului mediu/mediocru si in al doilea rad prin faptul ca mai toti olimpici parasesc romania. Investim miliarde in educatie ca sa avem rezultatul cel mai bun donat gratis economiilor vestice? Suntem inconstienti! Eu, tu (cititorule) si altii ca tine platim taxe statului ca statul sa il educe pe copilul vecinului, cu speranta ca aceasta educatie il va face mai productiv si odata ajuns in campul muncii taxele platite de acesta vor fi suficiente pentru a ne asigura pensia. Ce alt rost poate avea ca eu si tu si altii ca tine sa platim scolarizarea copiilor de prin vecini?

Sistemul educational actual trebuie trecut de la unul gratis la unul bazat pe burse rambursabile statului in intregime. Rambursarea trebuie facuta pe un criteriu de puncte in functie de activitatea intreprinsa. Ai facut facultate in domeniul x si nu lucrezi in acel domeniu, atunci trebuie sa rambursezi statului costul studiilor effectuate. Trebuie sa oprim vanatorii de diplome, si sa permitem doar celor dedicati unei anumite meserii sa studieze pe banii statului, elevi ce sunt pasionati de ceea ce isi propun sa faca si ca urmare au sanse mari sa exceleze. Statul nu trebuie sa subventioneze educarea unor elevi in domenii in care acestia nu intentioneaza sa profezeze si care au vanat diplome doar pentru preaslavirea egoului ori indeplinirea unor statusuri sociale.

Cei care parasesc romania si lucreaza in afara tarii, deci nu platesc taxe statului roman, trebuie sa ramburseze in intregime costul (actualizat la inflatie plus dobanda 0.5%) intregii cariere academice de la clasa intai pana la facutate.

AUTOCORUPTIA

Unul din rolul justitiei ca putere independenta in statul de drept este acela de a proteja omul de rand de abuzurile celor alesi sa il conduca atunci cand acestia nu ii mai reprezinta in mod legitim interesele, si de ce nu, de a proteja drepturile individuale de dictatura majoritatii.

Cu cat creste influenta politica in justitie cu atat cresc sansele unor derapaje totalitare, in care omul de rand este victima sigura atunci cand prea puternicul politic i se opune.

Este adevarat, justitia nu functioneaza cum ne-am dori, dar inainte de a hotara masuri reparatorii trebuie sa intelegem boala pentru a putea aplica un tratament corect. Mediatic, boala justitiei sa transforma intr-un singur cuvant. CORUPTIE, iar masura reparatorie un cal troian evident dorit de politicienii de pretutindeni si anume limitarea independentei justitiei si subordonarea iei politica. Nu mai este nici un scret ca per capita avem cam cei mai multi angajati ai serviciilor sectere din toate tarile; oare chiar crede cineva ca exista macar o soapta rostita de magistrati ce nu este inregistrata? Ca atare. coruptia existenta in justitie nu poate fi de cat doar cea tolerata si sau cea care este in interesul celor ce sunt la putere. Cu toate acestea, coruptia gen mita este mult mai mica in relitate de cat portretizat in mas media controlata de cei aflati la putere, ce au vesnic interesul in a identifica un tap ispasitor pentru a distrage atentia in fata omului de rand de la propria incompetenta si / sau reavointa.

Adevaratele cauze ale nefunctionalitatii justitiei sunt legile proaste si contradictorii create de politicieni, supraincarcarea instantelor sau mai bine spus insuficienti magistrati gratie tot binevointei politicienilor, pregatirea precara, si nu in ultim rand lipsa de character a unor magistrati.    

Cea mai mare sursa de "coruptie" in Romania este AUTOCORUPTIA si nu banii sau mita primita de uscaturile aferente ori carei paduri. Autocoruptia este acel act exercitat de un magistrat impotriva vointei si constinei sale si mai presus, impotriva legii, cauzat de pseudo santajul efectuat de toti cei ce se afla la putere prin intermediul institutiilor statului subordonate politic precum servicii secrete, procuratura, ANI, CSM, etc. Teama magistratului de ce ar putea pati daca emite decizii neconforme cu vointa puterii politice genereaza in cazul celor slabi de inger AUTOCORUPTIA; decizii gresite, si impotriva interesului omului de rand.

Contrar tendintei actuale de linsaj mediatic a magistratilor ce se opun controlului politic, cei ce sunt demonizati de politicienii ce se perinda la putere trebuiesc venerati ca adevaratii aparatori ai omului de rand si a statului de drept. 

Recent, autoritati statale subordinate politic au reluat initiativa remedierii problemelor justitiei, din pacate fara un diagnostic corect identificat in prealabil. Solutia, un mai mare control al politicului asupra justitiei nu va rezulta de cat intr-o reducere suplimentara a factorilor ce apara omul de rand de abuzurile politicienilor ce se perinda la putere.

Precum mentionat mai sus, legislatia in Romania este contradictorie; este aproape imposibil sa iei o decizie in baza unei legi fara sa nu incalci nu stiu cate prevederi a altor legi sau ordonante sau clazue constitutionale sau decizii a curtii supreme etc. Adaugi faptul ca legislatia este in continua schimbare, iar instantele sunt supra aglomerate, magistratilor  neoferinduli-se timpul necesar aprofundarii corecte a dosarelor rezulta un sistem in care toti magistratii care sunt activi profesionali vor fi vinovati garantat de "n" incalcari ale prevederilor legale daca imunitatea in ceea ce priveste deciziile luate este dizolvata.  Rezultatul poate fi unul cataclismic; putinii judecatori competenti si cu coloana vertebrala vor parasi sistemul spre avocatura, iar cei ce raman, vor fi perpetu la cheremul politicului, cine nu da sentinte "cum trebuie" este luat pe sus deoarece evident toti sunt vinovati de ceva pentru ca asa e sistemul croit. Riscam astfel sa ne intoarcem in anii 50 can secretarul de partid dcidea dupa bunul plac cum si cand sa se faca dreptate. Asta oare ne dorim?

Justitia nu functioneaza cum ar trebui, imbunatatile trebuie sa fie reale, intru interesul omului de rand si nu agravante, detrimentale statului de drept.

Unii cititori se pot intreba ce are Justitia cu Economia. Are! Dorinta controlului justitiei de catre politic nu rezida in realizarea derptati ci in control si deci in influenta asupra rezultatul muncii altora, a banilor si deci a modului in care functioneaza economia si spre beneficiul cui.

O justitie nefunctionala insemna diminuarea competitivitatii si deci a eficientei economice generale, insemna o alocarea gresita a resurselor si deci iarasi o diminuare a bunastarii economice, insemna o remunerare injusta a omului de rand pentru efortul depus.

Ca societate per ansamblu, trebuie sa fim foarte atenti ce acceptam din partea politicului, drumul spre iad e pavat cu bune intentii.

INCERTITUDINE

Azi, incertitudinea zilei de maine este mai mare ca niciodata. Si nu din cauze naturale ci din cauza concetrarii unei puteri enorme in mainle unor putini indivizi adesea complet rupti de realitate. Tasta "ENTER" de pe calculator a devenit cea mai letala arma imaginata vreodata datorita puterii de a decide viata si bunastarea a milioane si de ce nu a miliarde de oameni. Azi nu mai conteaza ca avem democratie sau dicatura, politicieni competenti sau nu, corecti sau banditii. Destinul ne este directionat la discretia altora prin simpla apasare a unui buton din bastioanele centralizarii financiare ce controleaza omniprezent cantitatea si costul banilor, bani ce sunt sangele economiei globale si unealta principala ce afecteaza bunastarea individuala a unui om. Cum poti sa ai certitudine atunci cand de simpla vointa a catorva zeci de oameni si a lor taste ENTER de pe calculator depinde bunastarea a nenumarate popoare?

Mai jos, va propun celor cunoscatori ai limbii engleze sa citi un articol in care lucrurile sunt expose poate altfel de cat in manualele Econ 101. Analiza trebuie sa fie duala, odata prin prisma impactului avut asupra economiei globale si inerent asupra celei Romanesti si odata prin prisma unei analize paralele a situatiei din Romania, cantitatea de baza monetara creata de BNR in ultimii zeci de ani, viteza de circulatie a banilor, masa monetara versus baza monetara, raportarea fata de PIB nominal etc.. si impactul real a acestor factori asupra economiei Romnesti, asupra antreprenorilor si asupra vietii omului de rand.

"
Charles Plosser and the 50% Contraction in the Fed's Balance Sheetby John P. Hussman, Ph.D
Last week, an unusual event happened in the money markets that should not escape the attention of investors. The yield on 3-month Treasury bills plunged to less than 5 basis points. As I noted this past January in Sixteen Cents: Pushing the Unstable Limits of Monetary Policy , a collapse in short-term yields to nearly zero is a predictable outcome of QE2, based on the very robust historical relationship between short-term interest rates and the amount of cash and bank reserves (monetary base) that people are willing to hold per dollar of nominal GDP:
"Barring external upward pressures on interest rates, a further non-inflationary expansion of the Fed's balance sheet of $400 billion, to $2.4 trillion (as contemplated under QE2), would imply the need for 3-month Treasury yields to fall to just 0.05%. Higher rates would be inflationary, because monetary velocity would not be sufficiently restrained. In effect, a further expansion in the monetary base requires that short-term interest rates decline enough to ensure a significant drop in velocity.
"In terms of liquidity preference, a completion of QE2 requires liquidity preference to increase to 16 cents per dollar of nominal GDP - easily the highest level in history. We hit 15 cents at the peak of the credit crisis. To get past that, short-term interest rates will have to decline to the point where there is no competition from interest rates at all, but where the slightest amount of interest rate pressure would either drive inflation higher or force a massive contraction in the Fed's balance sheet to avoid that outcome. Then what?"
On further review, that "16 cents" figure actually underestimates how extreme the situation will be within a few weeks. The monetary base has already surpassed $2.4 trillion. Indeed, as of Wednesday, the U.S. monetary base stood at $2.49 trillion. QE2, as presently contemplated, will actually bring the U.S. monetary base to over $2.6 trillion. As the Fed notes in its report Domestic Open Market Operations during 2010:
"With progress towards its statutory objectives of maximum employment and price stability disappointingly slow in the fall of 2010, most Committee members judged it appropriate to provide additional monetary accommodation. Accordingly, the FOMC announced at its November meeting that it intended to increase the total face value of domestic securities in the SOMA portfolio to approximately $2.6 trillion by the end of June 2011 by purchasing a further $600 billion of longer term Treasury securities in addition to any amounts associated with the reinvestment of principal payments on agency debt and MBS."
With nominal GDP at about $15 trillion, the U.S. economy will then have to hold well over 17 cents of base moneof base money per dollar of GDP. In order to prevent inflationary impact from this level of monetary base (that is, to prevent base money from becoming a "hot potato" that nobody is willing to hold), we estimate that 3-month Treasury bill yields will have to be sustained no higher than a few basis points until the Fed reverses course.

Tracking QE2

Market participants widely assume that they are relatively "safe" to take speculative risk through mid-year, on the belief that the Fed's policy of quantitative easing will be sustained through the end of June. But looking at the monetary data, it is not clear that the Fed's statement "by the end of the second quarter" means "precisely until the end of the second quarter."
We can evaluate the pace of QE2 in two ways. One is by looking directly at the monetary base. QE2 transactions expand the Fed's balance sheet, increasing its assets (Treasury debt) and simultaneously increasing its liabilities (currency and bank reserves). So we can measure the progress of QE2 by calculating the change in the monetary base since QE2 was initiated.
Monetary Base 11/03/10: $1985.1 billion
Monetary Base 04/06/11: $2490.3 billion
QE2 completed based on change in Monetary Base: $505.2 billion
A second way to evaluate the pace of QE2 is to go directly to the information on "permanent open market operations" (POMO) conducted by the Federal Reserve Bank of New York. However, the POMO figures also include reinvestment of principal repayments from mortgage-backed securities. So a portion of these transactions do not change the monetary base - they simply exchange mortgage-backed assets with Treasury securities. The cumulative par amount accepted by NY FRB from 11/04/10 through 04/07/11 is $523.2 billion
A $600 billion addition to the monetary base from QE2 would leave the Fed with only about $94.8 billion of QE2 transactions remaining. Alternatively, the targeted size of the Fed's SOMA (System Open Market Account) portfolio is $2600 billion at the end of QE2 (this is the primary repository of assets backing the monetary base, the remainder representing the Maiden Lane portfolios and about $11 billion in gold). As of April 6, the SOMA portfolio was already at $2421 billion. This would leave a larger $179 billion remaining to QE2, putting the program about 70% complete. The average pace of Fed purchases since February has been about $5.5 billion per business day, with about $4.7 billion adding to the monetary base, on average (the rest representing mortgage principal reinvestments). That leaves QE2 somewhere between 20 to 38 business days from completion.
The next FOMC meeting is on April 26-27. While there has been some debate on whether the Fed might decide at that meeting to terminate the policy of QE2 early, that debate is actually moot. By the time the Fed meets later this month, QE2 will already be at least be at least 85% complete.

Charles Plosser and the 50% contraction of the Fed's balance sheet

A week ago, Charles Plosser, the head of Philadelpha Federal Reserve Bank, argued that the Fed should increase short-term interest rates to 2.5% "starting in the not-too-distant-future," preferably during the coming year. Given the robust historical relationship between short-term yields and the amount base money per dollar of nominal GDP, we can make a fairly tight estimate of how much the Fed would have to contract the monetary base in order to achieve a 2.5% yield without provoking inflationary pressures. While the monetary base will be over $2.5 trillion by the end of this month, a 2.5% interest rate would require a contraction of about $1.4 trillion in the Fed's balance sheet, to a smaller monetary base of just over $1.1 trillion.
[Geeks Note: The interest rate estimates here are based on the inverse of the liquidity preference function, which explains 96% of the historical variation in money holdings as a fraction of nominal GDP. The dynamic equation is i = exp(4.25 - 129.87*M/PY + 84.42*M/PY_lagged_6_mos). This has the steady-state of i = exp(4.27 - 45.5*M/PY). See the original " Sixteen Cents" piece for further details].
In his comments, Plosser discussed a plan to sell about $125 billion in Fed holdings for every 0.25% increase in the Fed Funds rate. That overall estimate (implying $1.25 trillion in total balance sheet reductions) is slightly low, but close to our own calculations. Plosser's estimates correctly imply that a 2.5% non-inflationary interest rate target would require the Fed's balance sheet to contract by more than 50%.
The problem, however, is that the required shift in the monetary base is not linear. It's heavily front-loaded in the sense that massive reductions the Fed's balance sheet would be required in the first few hikes (see the scatter plot near the top of this comment). Based on the historical liquidity preference relationship (which explains about 96% of the variation in historical data), and assuming nominal GDP of $15 trillion, the following are levels of the monetary base consistent with a non-inflationary increase in short-term interest rates up to 2.5%. The non-inflationary provision is important. You can't just allow interest rates to rise without contracting the monetary base. Otherwise, as noted earlier, non-interest bearing money would quickly become a hot potato and inflation would predictably follow:
Treasury bill yields and monetary base consistent with price stability
0.03%: $2.60 trillion
0.25%: $1.92 trillion
0.50%: $1.68 trillion
0.75%: $1.54 trillion
1.00%: $1.44 trillion
1.25%: $1.36 trillion
1.50%: $1.30 trillion
1.75%: $1.24 trillion
2.00%: $1.20 trillion
2.25%: $1.16 trillion
2.50%: $1.12 trillion
The upshot is that Plosser's estimate of about $125 billion in asset sales for every 0.25% increase in yields is a reasonably accurate overall average, but the profile of required asset sales is enormously front-loaded. The first hike will be, by far, the most difficult. In order to achieve a non-inflationary increase in yields even to 0.25%, the Fed will have to reverse the entire amount of asset purchases it has engaged in under QE2. Indeed, the last time we observed Treasury bill yields at 0.25%, the monetary base was well under $2 trillion.
In my view, this is a major problem for the Fed, but is the inevitable result of pushing monetary policy to what I've called its "unstable limits." High levels of monetary base, per dollar of nominal GDP, require extremely low interest rates in order to avoid inflation. Conversely, raising interest rates anywhere above zero requires a massive contraction in the monetary base in order to avoid inflation. Ben Bernanke has left the Fed with no graceful way to exit the situation.
As a side note, it's probably worth noting that the Federal Reserve has already pushed its balance sheet to a point where it is leveraged 50-to-1 against its capital ($2.65 trillion / $52.6 billion in capital as reported the Fed's consolidated balance sheet ). This is a greater leverage ratio than Bear Stearns or Fannie Mae, with similar interest rate risk but less default risk. The Fed holds roughly $1.3 trillion in Treasury debt, $937 billion in mortgage securities by Fannie and Freddie, $132 billion of direct obligations of Fannie, Freddie and the FHLB, and nearly $80 billion in TIPS and T-bills. The maturity distribution of these assets works out to an average duration of about 6 years, which implies that the Fed would lose roughly 6% in value for every 100 basis points higher in long-term interest rates. Given that the Fed only holds 2% in capital against these assets, a 35-basis point increase in long-term yields would effectively wipe out the Fed's capital.
Still, the Fed also earns an interest spread between its assets and its liabilities, providing about 3% annually (as a percentage of assets) in excess interest to eat through, which would allow a further 50 basis point rise in interest rates over a 12-month period without wiping out that additional cushion. In that case, the interest paid on the Federal debt held by the Fed would be used to cover the Fed's losses, rather than being remitted back to the Treasury. In any event, it is clear that if the Federal Reserve was an ordinary bank, regulators would quickly shut it down.
To avoid the potentially untidy embarrassment of being insolvent on paper, the Fed quietly made an accounting change several weeks ago that will allow any losses to be reported as a new line item - a "negative liability" to the Treasury - rather than being deducted from its capital. Now, technically, a negative liability to the Treasury would mean that the Treasury owes the Fed money, which would be, well, a fraudulent claim, and certainly not a budget item approved by Congress, but we've established in recent quarters that nobody cares about misleading balance sheets, Constitutional prerogative, or the rule of law as long as speculators can get a rally going, so I'll leave it at that.

Looking Ahead
Assets compete. If you create a huge volume of non-interest bearing money, somebody somewhere has to hold it. So long as close substitutes such as Treasury bills offer any competition at all, investors try to shift out of the non-interest bearing stuff into the interest-bearing stuff. Of course, in equilibrium, that sort of shift is impossible in aggregate since somebody still has to hold the money. So the result of the Fed's quantitative easing is that short-term interest rates have dropped to about zero. As long as that happens, people are OK holding the money, and you don't need to have inflationary consequences, but the sensitivity to small errors becomes magnified. Meanwhile, QE has also caused investors to seek out riskier assets, and the result has been an increase in stock prices, commodity prices and a variety of speculative securities. As prices rise, prospective future returns fall. The process stops at the point where all assets, on a maturity- and risk-adjusted basis, are priced to achieve probable returns near zero.
And so here we are.
There are a few possible outcomes as we move forward. One is that the economy weakens, and the Fed decides to leave interest rates unchanged, or even to initiate an additional round of quantitative easing. In this event, it's quite possible that we still would not observe much inflation, provided that interest rates are held down far enough. Unfortunately, the larger the monetary base, the lower the interest rate required for a non-inflationary outcome. T-bills are already at less than 4 basis points. In the event of even another $200 billion in quantitative easing, the liquidity preference curve suggests that Treasury bill yields would have to be held at literally a single basis point in order to avoid inflationary pressures.
A second possibility is that we observe any sort of external pressure on short-term interest rates, independent of Fed policy. In that event, the Fed would have to rapidly contract its balance sheet in order to avoid an inflationary outcome. As noted above, even a quarter-percent increase in short-term interest rates would require a full-scale reversal of QE2. Alternatively, the Fed could leave the monetary base alone, and allow prices to restore the balance between base money and nominal GDP. In order to accommodate short-term interest rates of just 0.25% in steady-state, leaving the monetary base unchanged at present levels, a 40% increase in the CPI would be required. I doubt that we'll observe this outcome, but it provides some sense of what I mean when I talk about the Fed pushing monetary policy to its "unstable limits."
In case the foregoing comment seems preposterous, it's helpful to remember that the U.S. economy has never held even 10 cents of monetary base per dollar of nominal GDP except when short-term interest rates have been below 2%. We are presently approaching 17 cents. So you can think of the situation this way. Short-term interest rates of 2% are consistent with money demand of about 10 cents of base money per dollar of GDP. To get there, with the monetary base unchanged, you would have to increase nominal GDP (mostly through price increases) by 70%. Again, because the relationship is non-linear, this impact would be front-loaded. Significant inflation pressure would emerge in response to an increase of even 0.25% - 0.50% in short-term interest rates. Historically, it has taken about 6-8 months for such pressures to translate into observed inflation.
A third possibility is that the Fed intentionally reduces the monetary base, gradually moving interest rates higher as Plosser suggests. This is undoubtedly the best course, in my view, but it's important to recognize that there are already substantial risks baked in the cake as a result of the Fed's recklessness up to this point. The first 25 basis points will require an enormous contraction of the Fed's balance sheet. Risky assets have already been pushed to price levels that now provide very weak prospective returns. Our 10-year annual total return projection for the S&P 500 remains in the 3.4% area. Expected returns for shorter horizons are near zero or negative, but are associated with greater potential variability. Commodity prices have been predictably driven higher by the hoarding that results from negative short-term interest rates (if you expect inflation, but interest rates don't compensate, you have an incentive to buy storable goods now, and this process stops when commodity prices are so high that they are actually expected to depreciate relative to a broad basket of goods and services, to the same extent that money is expected to depreciate).
In short, the outcome of the present situation need not be rapid inflation, and need not be steep market losses. Rather, the predictable outcome is instability. If you put a brick on a flagpole, and keep raising the flagpole and adding more bricks, you don't have the luxury of predicting when the bricks will fall, or in what direction. What you do know, however, is that the situation is not stable. People may briefly be rewarded for standing directly below, cheering, while branding anyone who keeps their distance as fools or worse. But if you look closely, those cheerleaders are typically hiding enormous welts, scars and gashes from being repeatedly smacked over the head - if you look even closer, you'll find that they have typically thrived no better for it over the long-term. While it's possible to continue without unpleasant events, the Fed has already placed the course of the economy, inflation, and the financial markets beyond a comfortable scope of control should surprises emerge.

"

Foametea si legatura ei cu Fukushima, instabilitatea Araba si Biocombustibilii

Dezastrul din arhipelagul Nipon, chiar daca este de proportii cataclismice, va fi depasit de harnicul si curajosul popor Japonez. Ca si in cazul cutremurului de la Kobe, in 5 ani totul va fi istorie, sortat uitarii. Nu acelasi lucru cred ca poate fi spus de impactul acestui dezastru asupra producerii de energie nucleara.

Oamenii de rand, giganticele mase populare, indiferent in ce tara se afla ele, nu au capacitatea intelegerii ca beneficiile energiei nucleare sunt cu mult mai mari de cat riscurile aferente. Politicienii in perpetua goana dupa suportul maselor mai mult ca sigur vor merge catre inchiderea reactoarelor actuale, si blocarea dezvoltarii de reactoare viitoare marind astfel cu mult dependenta de energia fosila, (carbuni, gaz, petrol, etc). Cresterea cererii de petrol se intersecteaza astfel cu “Peak Oil” asigurand o potentiala crestere continua a pretului barilului. (Peak Oil nu cred ca mai poate fi serios demontat tinand cont de scaderea dramatica a productiei in Mexic – Cantarel, Norvegia – North Sea, reevaluarii in scadere masiva a rezervelor Shell sau Saudi Aramco, etc.).

Un grup de oameni poate flamanzi atunci cand pretul mancarii creste peste capacitatea acestora de a achizitiona minimul necesar imput caloric. Mancarea insemna agricultura, iar agricultura insemna energie fosila, gaz metan in ingrasaminte, pentrol in insamntare, recoltare, pesticizare si ierbicizare, si nu in ultim rand in transport si in procesarea productiei agricole.  Pe scurt, cresterea cererii de energie fosila va genera o crestere a pretului petrolului ce va genera o crestere a pretului mancarii, fapt ce va mari drastic numarul oamenilor ce vor suferi de foame.

Din pacate lucrurile nu se termina aici. Foametea genereaza instabilitate, miscarile din lumea araba fiind elocvente in aceasta privinta. Nu fundamentalismul Islamic a reusit sa rastoarne autoritatile statale, si nici coruptia conducatorilor sau dorinta de libertate democratica in stil vestic. Foametea este scanteia ce a provocat si inca provoaca instabilitatea in lumea araba. Cum reactioneaza autoritatile statale ale tarilor producatoare de petrol? Simplu, sa luam exemplul Arabiei Saudite ce si-a cumparat linistea prin intermediul unui support financiar claselor sociale defavorizate de 35 Miliarde Dolari. Dar de unde sa aibe statul Saudit acesti bani daca nu dintr-o crestere si mai mare a pretului petrolului? Pret marit ce va genera o crestere a pretului alimentelor ce la rand va putea genera o reactie in lant de cresteri subsecvente. Dar nu toate statele producatoare de petrol reusesc sa isi cumpere linistea, in unele, foametea ducand la revolte ce degenreaza in razboi civil, si de aici oprirea exportului de petrol, vezi Libia, si Bahrein: asta cauzeaza cresterea pretului petrolului, si iarasi avem un lant vicios de crestere a pretului mancarii

Un pret ridicat al petrolului face rentabila productia de biocombustibili, biogaz (etanolul) si biodizel. Acest lucru diminueaza semnificativ productia agricola alimentara, o productie scazuta pe fundamental unei cereri in crestere generaza marirea semnificativa a preturilor (se poate observa la pret grau, porumb, etc), mecanismul marire pret alimente si foamete ne mai trebuind fi explicat din nou.  

In paragrafele anterioare am mentionat cresterea continua a cererii atat pentru energie cat si pentru produsele energetice. Pe lnga cauzele clasice gen crestere demografica si crestere economica, o alta cauza majora este tiparirea de bani fara acoperire (“Quantitative Easing” spre exemplu) la nivel global cu efect profund inflationist. Din pacate acesti bani tipariti ajung mai intii la anumite clase selecte ale societatii ce isi permit sa liciteze in sus pretul atat al energiei cat si cel al alimentelor, in detrimentul claselor sarace la care acesti bani ajung deaja depreciati de puterea de cumparare initial tiparita. Tiparirea fara acoperire si pierderea puterii de cumparare a banilor genereaza refugii in produsele financiare cu support energetic si sau alimentar. Pe fondul acestor refugii, o intrega industrie speculativa a explodat in ultimul deceniu, amplificand si mai mult riscurile de escalare a preturilor alimentare si energetice.

Recent, un studiu Japonez a identificat Romania ca fiind un candidat serios la o potentiala criza alimentara. Reactile autohtone la aceasta stire au fost din pacate profund politicizate, adevarul fiind totusi ca noi Romanii suntem dependenti in proportie de 60-70% de alimente importate. Cum de am ajuns din granarul Europei aici?

Isărescu: “Stimularea consumului este o idee proastă"

Presedintele Bancii Nationale Romane (BNR), Domnul Mugur Isarescu, a iesit recent pe mass madia si a proclamat sus si tare ca “Stimularea consumului este o idee proasta”. De acord! Dar de ce BNR sub obladuirea sa in ultimi 21 de ani a practicat tocmai contrariul a ceea ce propavaduieste?

Precum am mai scris in articole anterioare, BNR a marit baza monetara din economie de 8 ori in ultimi 8 ani. (800%) Tiparirea de bani fara acoperire si distribuirea acestora in economie genereaza cerere de consum fara acoperire in productie. Aceasta cerere suplimentara este echilibrata de inflatie, unde pretul unitar creste pana cand cantitatea de bani este proportionala cu pretul bunurilor si serviciilor produse. Cererea suplimentara generata de tiparirere de bani fara acoperire este echilibrata si de satisfacerea acestei cereri cu bunuri si servicii produse in alta parte. Importuri mai exact. De aici vin si deficitele pana nu demult enorme ale Romaniei moderne. Dar sa exemplificam:

Asumam o economie in echilibru formata din productie de 10 oua si o cantitate de bani de 10 lei. Ce se intampla daca Banca Nationala tipareste fara acoperire inca 10 lei si distribuie acesti bani populatiei prin variate metode? Cantitatea de bani va creste la 20 de Lei, cererea de oua va creste la 20 de oua, dar economia produce doar zece! De unde diferenta? DIN IMPORT! Si IATA CUM BNR STIMULEAZA CONSUMUL NESABUIT!  Povestea reala este ceva mai complicata, cererea suplimentara generata de tiparire fara acoperire fiind echilibrata de o combinatie intre inflatie, importuri si politici fiscale.

Povestea nu se opreste aici, metodele prin care BNR stimuleaza activ consumul de bunuri si servicii fara acoperire, hai sa il numim consum nesabuit, nu se sfarste cu tiparnita. Prin puterea de reglementare asupra sistemului bancar, BNR s-a folosit din plin si de aceasta parghie pentru stimularea consumului. In plina bula expansionista, clar nesustenabila chiar si unui orb de ce oare BNR a relaxat creditarea pana la limite absolut jenante? Cine a aprobat ca rata lunara la credite sa poata creste de la 30% la 70% din veniturile medii lunare? Si asta la momentul in care romania consuma mai mult de cat producea in valoare de peste 20 miliarde EURO! Intr-un moment in care consumul era clar nesustenabil BNR a turnat gaz pe foc stimuland si mai mult un consum nesabuit fapt ce a garantat ca actuala recesiune sa fie mult mai dura de cat ar fi trebuit sa fie. 

Pentru ca stimularea consumului nesabuit sa fie garantata, BNR a mers si mai departe! A garantat preturi accesibile bunurilor din import! Cum? Folosinduse de prerogativele legislative pentru a ghida cursul RON la valori ce confera putere de cumparare artificial de mare, mult peste capacitatea naturala a economiei. De la revolutie si pana azi, BNR a practicat mereu dobanzi de referinta cu mult peste cele dictate de echilibrul economic, stimuland astfel finantarea prin capital strain a consumului nesabuit autohton.  

Domnul Mugur Isarescu, arata cu degetul ideile proaste din ograda politicienilor refuzand sa observe ideile catastrofale ce le impune noua tuturor. 

Observa oare cineva ca ideile proaste ale politicienilor de stimulare a consumului nesustenabil sunt posibile doar sub obladuirea BNR? Cu ce bani maresc politicienii beneficiile populiste de crestere a veniturilor si asistentei sociale neacoperite in crestere de productivitate? Cu bani imprumutati intern si extern de catre statul roman. Fara tiparnita BNR, creditarea interna a statului s-ar fi lovit de zid de mult timp, iar ce externa asisderea (fara managementul cursului de schimb si a dobanzii de referinta).

CONCLUZIE:

BNR a fost si este promotorul principal al stimularii cresterii consumului nesustenabil, neacoperit de crestere a productiei de bunuri si servicii.

NEDUMERIRE:

Imi este greu sa cred ca cele scrise mai sus nu sunt arhi cunoscute si intelese de conducatorii BNR, ce nu pot sa inteleg insa este de ce se iau atatea masuri de stimulare a consumului bunurilor de sorginte straina cand acest lucru clar dauneaza grav tuturor locuitorilor acestei tari?